finiș sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: eg, fr finish] 1 Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. 2 Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 3 Capacitate a unui sportiv de a sfârși în forță o întrecere.

FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.

FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.

fíniș s. n., pl. fínișuri

fíniș s. n., pl. fínișuri

Finiș ≠ start

FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr. finish].

FÍNIȘ s. n. 1. linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina în forță o întrecere. (< engl., fr. finish)

FÍNIȘ ~uri n. 1) Parte finală a unei întreceri sportive. A ajunge la ~. 2) Sfârșitul unei acțiuni. /<engl., fr. finish

FINIȘ, com. în jud. Bihor în Depr. Beiuș; 3.688 loc. (1995). Păstrăvărie. Prelucr. lemnului.