finalizare definitie

2 intrări

18 definiții pentru finalizare

finaliza vt [At: DEX / Pzi: ~zez / E: final + -iza] 1 A orienta ceva spre un scop precis. 2 A realiza ceva până la sfârșit. 3 A termina ceva, punând la punct ultimele detalii.
finalizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: finaliza] 1 Orientare spre un scop precis. 2 Îndeplinire a unei acțiuni. 3 Punere la punct a ultimelor detalii.
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit. – Final + suf. -iza.
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.
finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizáre s. f., g.-d. art. finalizắrii; pl. finalizắri
finalizá vb., ind. prez. 1 sg. finalizéz, 3 sg. și pl. finalizeáză
finalizáre s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări
FINALIZÁ vb. 1. v. termina. 2. (SPORT) a concretiza, (fig.) a fructifica. (A ~ pasa primită.)
FINALIZÁRE s. 1. v. terminare. 2. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ a unui atac la poarta adversă.)
FINALIZÁ vb. I. tr. A face, a pregăti ceva într-un anumit scop. [< fr. finaliser].
FINALIZÁRE s.f. Acțiunea de a finaliza. [< finaliza].
FINALIZÁ vb. tr. a duce, a realiza ceva până la sfârșit. (< fr. finaliser)
A FINALIZÁ ~éz tranz. (acțiuni, procese etc.) A duce până la final. /final + suf. ~iza
FINALIZA vb. 1. a isprăvi, a încheia, a sfîrși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare.) 2. (SPORT) a concretiza, (fig.) a fructifica. (A ~ pasa primită.)
FINALIZARE s. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversă.)

finalizare dex

Intrare: finaliza
finaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: finalizare
finalizare substantiv feminin