finalism definitie

11 definiții pentru finalism

finalism sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~e / E: fr finalisme] Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit Și: teleologie.
FINALÍSM s. n. (Fil.) Doctrină care explică evenimentele din diferite domenii și din întregul univers prin cauze finale. – Din fr. finalisme.
FINALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme.
FINALÍSM s. n. Teorie filozofică idealistă, care introduce ideea de scop și de intenție în desfășurarea fenomenelor din natură, negînd astfel existența legilor obiective. V. teleologie.
finalísm s. n.
finalísm s. n.
FINALÍSM s. (FILOZ.) teleologie.
FINALÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că întreaga desfășurare a fenomenelor din natură urmărește și realizează un anumit scop final, prestabilit, negând astfel existența legilor obiective; teleologie. [< fr. finalisme, cf. lat. finis – scop].
FINALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă, opusă determinismului, potrivit căreia orice fenomen sau proces din natură reprezintă realizarea unei finalități (1); teleologie. (< fr. finalisme)
FINALÍSM n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; teleologie. /<fr. finalisme
FINALISM s. (FILOZ.) teleologie.

finalism dex

Intrare: finalism
finalism substantiv neutru