Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru finalism

finalism sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~e / E: fr finalisme] Concep╚Ťie filozofic─â conform c─âreia orice fenomen reprezint─â realizarea unui scop dinainte stabilit ╚śi: teleologie.
FINAL├ŹSM s. n. (Fil.) Doctrin─â care explic─â evenimentele din diferite domenii ╚Öi din ├«ntregul univers prin cauze finale. ÔÇô Din fr. finalisme.
FINAL├ŹSM s. n. Concep╚Ťie filozofic─â conform c─âreia orice fenomen reprezint─â realizarea unui scop dinainte stabilit. ÔÇô Din fr. finalisme.
FINAL├ŹSM s. n. Teorie filozofic─â idealist─â, care introduce ideea de scop ╚Öi de inten╚Ťie ├«n desf─â╚Öurarea fenomenelor din natur─â, neg├«nd astfel existen╚Ťa legilor obiective. V. teleologie.
final├şsm s. n.
final├şsm s. n.
FINAL├ŹSM s. (FILOZ.) teleologie.
FINAL├ŹSM s.n. Concep╚Ťie idealist─â care sus╚Ťine c─â ├«ntreaga desf─â╚Öurare a fenomenelor din natur─â urm─âre╚Öte ╚Öi realizeaz─â un anumit scop final, prestabilit, neg├ónd astfel existen╚Ťa legilor obiective; teleologie. [< fr. finalisme, cf. lat. finis ÔÇô scop].
FINAL├ŹSM s. n. concep╚Ťie filozofic─â idealist─â, opus─â determinismului, potrivit c─âreia orice fenomen sau proces din natur─â reprezint─â realizarea unei finalit─â╚Ťi (1); teleologie. (< fr. finalisme)
FINAL├ŹSM n. Concep╚Ťie filozofic─â conform c─âreia orice fenomen sau proces din natur─â are un scop prestabilit; teleologie. /<fr. finalisme
FINALISM s. (FILOZ.) teleologie.

Finalism dex online | sinonim

Finalism definitie

Intrare: finalism
finalism substantiv neutru