Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru final

final, ~─â [At: B─éLCESCU, M. V. 3 / Pl: ~i, ~e, (6, 8) ~uri / E: fr final, lat finalis] 1 a Care reprezint─â sf├ór╚Öitul. 2 a Care marcheaz─â ultima faz─â (a unei lucr─âri, a unui proces, a unei ac╚Ťiuni, a unui eveniment etc.). 3 a Care se afl─â ├«n urm─â, la sf├ór╚Öit. 4 sf Ornament tipografic care se plaseaz─â la sf├ór╚Öitul unei c─âr╚Ťi, al unui capitol etc. 5 sf Sunet de la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt, al unei propozi╚Ťii etc. 6 sn ├Äncheiere a unei ac╚Ťiuni, a unei ├«nt├ómpl─âri, a unei lucr─âri etc. 7 sf Ultima faz─â a unei competi╚Ťii sportive, a unui concurs artistic, ╚Ötiin╚Ťific etc. cu caracter eliminatoriu. 8 sn (Muz) Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 9 a (Lin; d. propozi╚Ťii, complemente, conjunc╚Ťii) Care indic─â scopul, finalitatea.
FIN├üL, -─é, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezint─â sf├ór╚Öitul, ├«ncheierea, care marcheaz─â ultima faz─â (a unei lucr─âri, a unui proces, a unei ac╚Ťiuni, a unui eveniment etc.); care se afl─â ├«n urm─â, la sf├ór╚Öit. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plaseaz─â la sf├ór╚Öitul unei c─âr╚Ťi, al unui capitol etc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Sunet de la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt, al unei propozi╚Ťii etc. 2. S. n. ├Äncheiere, sf├ór╚Öit al unei ac╚Ťiuni, al unei ├«nt├ómpl─âri, al unei lucr─âri etc. 3. S. f. Ultima faz─â a unei competi╚Ťii sportive, a unui concurs artistic, ╚Ötiin╚Ťific etc. cu caracter eliminatoriu, ├«n care ├«nving─âtorul devine c├ó╚Ötig─âtorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propozi╚Ťii, complemente, conjunc╚Ťii) Care indic─â scopul, finalitatea. ÔÇô Din fr. final, lat. finalis.
FIN├üL, -─é, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezint─â sf├ór╚Öitul, ├«ncheierea, care marcheaz─â ultima faz─â (a unei lucr─âri, a unui proces, a unei ac╚Ťiuni, a unui eveniment etc.); care se afl─â ├«n urm─â, la sf├ór╚Öit. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plaseaz─â la sf├ór╚Öitul unei c─âr╚Ťi, al unui capitol etc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Sunet de la sf├ór╚Öitul unui cuv├ónt, al unei propozi╚Ťii etc. 2. S. n. ├Äncheiere, sf├ór╚Öit al unei ac╚Ťiuni. al unei ├«nt├ómpl─âri, al unei lucr─âri etc. 3. S. f. Ultima faz─â a unei competi╚Ťii sportive, a unui concurs artistic, ╚Ötiin╚Ťific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propozi╚Ťii, complemente, conjunc╚Ťii) Care indic─â scopul, finalitatea. ÔÇô Din fr. final, lat. finalis.
FIN├üL1, finale ╚Öi finaluri, s. n. ├Äncheiere, sf├«r╚Öit al unui lucru, al unei lucr─âri, al unei ├«nt├«mpl─âri etc. Era finalul unui lung ╚Öir de abuzuri la care se dedase clasa boiereasc─â, pe de o parte ├«nsu╚Öindu-╚Öi tot p─âm├«ntul ╚Ť─ârii, pe de alta sporind ┬źboierescul┬╗ ╚Öi transform├«ndu-l ├«ntr-o adev─ârat─â robie. SADOVEANU, C. 131.(Muz.) Ultima parte a unei simfonii, a unui concert etc. Finalul simfoniei a IX-a de Beethoven. ÔÇô Pl. ╚Öi: (m., ├«nvechit) finali (ALECSANDRI, S. 91).
FIN├üL2, -─é, finali, -e, adj. 1. Care arat─â sf├«r╚Öitul, ├«ncheierea, care marcheaz─â ultima faz─â (a unei lucr─âri, a unui eveniment etc.); care se afl─â la urm─â, la sf├«r╚Öit. Silaba final─â a unui cuv├«nt. Nota final─â a unei melodii. Meci final. Ôľş ╚Üelul final al partidului este f─âurirea socialismului ╚Öi comunismului ÔÇô or├«nduirea bel╚Öugului ╚Öi a bun─âst─ârii, a culturii ╚Öi a civiliza╚Ťiei celei mai ├«nalte, puse ├«n slujba omului. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2757. 2. (Gram.; ├«n expr.) Propozi╚Ťie final─â = propozi╚Ťie subordonat─â circumstan╚Ťial─â care exprim─â scopul ├«n vederea c─âruia se ├«ndepline╚Öte ac╚Ťiunea din regent─â. Conjunc╚Ťie final─â = conjunc╚Ťie care introduce o propozi╚Ťie final─â.
FIN├üL─é, finale, s. f. 1. Faza ultim─â a unui concurs sportiv e╚Öalonat pe mai multe etape, ├«n care se decide c├«╚Ötig─âtorul ╚Öi se definitiveaz─â clasamentul. A intra ├«n final─â. Finala campionatului de ╚Öah. Ôľş Aspectele impresionante din finala competi╚Ťiei au fost filmate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/1. 2. Ornament tipografic care se pune la sf├«r╚Öitul unui capitol dintr-o carte, al unui articol dintr-o revist─â etc.
finál2 s. n., pl. fináluri
finál1 adj. m., pl. fináli; f. finálă, pl. finále
finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finál adj. m., pl. fináli; f. sg. finálă, pl. finále
finál s. n., pl. finále
finálă (ornament, sunet, fază sportivă) s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finál, -ă s. f., pl. finale; s. n., pl. finaluri; adj. m. pl. finali, fem. finală, pl. finale
FINÁL adj., s. 1. adj. ultim. (Scopul ~; etapa ~.) 2. s. v. capăt. 3. s. v. sfârșit. 4. s. v. deznodământ.
Final Ôëá ini╚Ťial, introducere, incipient
FIN├üL, -─é adj. 1. De (la) sf├ór╚Öit. 2. Care arat─â, exprim─â scopul. ÔÖŽ Propozi╚Ťie final─â (╚Öi s.f.) = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care exprim─â scopul ac╚Ťiunii din propozi╚Ťia regent─â; conjunc╚Ťie final─â = conjunc╚Ťie care introduce o propozi╚Ťie final─â. // s.n. ├Äncheiere, sf├ór╚Öit (al unei opere, al unei lucr─âri, al unei ├«nt├ómpl─âri). ÔÖŽ Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 2. V. final─â (2). [Cf. lat. finalis, fr. final, it. finale].
FIN├üL─é s.f. 1. ├Änt├ólnire care constituie sf├ór╚Öitul decisiv al unei competi╚Ťii. 2. Ornament tipografic a╚Öezat la sf├ór╚Öitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale].
FIN├üL, -─é I. adj. 1. de (la) sf├ór╚Öit. 2. care arat─â scopul. ÔÖŽ propozi╚Ťie ~─â (╚Öi s. f.) = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care exprim─â scopul ac╚Ťiunii din regent─â; conjunc╚Ťie ~─â = conjunc╚Ťie care introduce o propozi╚Ťie final─â. II. s. n. ├«ncheiere, sf├ór╚Öit. ÔŚŐ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) ├«nt├ólnire care constituie ├«ncheierea unei competi╚Ťii. 2. ornament tipografic a╚Öezat la sf├ór╚Öitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de ├«ncheiere ├«n jurul c─âruia graviteaz─â toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis)
FIN├üL1 ~e n. 1) Etap─â care constituie sf├ór╚Öitul unei ac╚Ťiuni sau al unei lucr─âri. 2) Parte care ├«ncheie, constituind finele unei compozi╚Ťii muzicale. /<fr. final, lat. finalis
FIN├üL2 ~─â (~i, ~e) 1) Care se afl─â la fine; plasat la sf├ór╚Öit. Vocal─â ~─â. 2) lingv. Care indic─â scopul; de scop. Propozi╚Ťie ~─â. /<fr. final, lat. finalis
FIN├üL─é ~e f. 1) Ultima ├«nt├ólnire ├«n cadrul unor competi╚Ťii cu caracter eliminatoriu. 2) Ornament tipografic care se plaseaz─â la sf├ór╚Öitul unei publica╚Ťii. /<fr. finale
final a. care e la fine, care termin─â: fraz─â, silab─â final─â; cauz─â final─â, scopul pentru care se presupune c─â a fost f─âcut fiecare lucru. ÔĽĹ n. bucat─â de muzic─â termin├ónd o oper─â, un concert.
final─â f. Gram. silaba final─â a unei vorbe.
*fin├íl, -─â adj. (lat. finalis). Care e la fine: silab─â final─â. S. f. Silab─â final─â. Muz. Nota principal─â, numit─â ╚Öi tonic─â, care determin─â tonu une─ş buc─â╚Ť─ş ╚Öi cu care se termin─â bucata. Bucat─â cu care se termin─â o sinfonie, o sonat─â, un act de oper─â (it. finale) finala ÔÇ×Lucii─ş de LamermoorÔÇŁ. S. n., pl. ┼şr─ş ╚Öi e. Sf├«r╚Öit: finalu une─ş opere.
FINAL adj., s. 1. adj. ultim. (Scopul ~; etapa ~.) 2. s. cap, cap─ât, fine, ├«ncheiere, sf├«r╚Öit, (├«nv.) concenie, cone╚Ť, cumplire, s─âv├«r╚Öit, sf├«r╚Öenie, sf├«r╚Öitur─â, termen. (A dus-o cu bine la ~.) 3. s. sf├«r╚Öit, urm─â. (A venit abia la ~.) 4. s. epilog, ├«ncheiere, sf├«r╚Öit, (livr.) fine. (~ ac╚Ťiunii unui roman.)
fin├íl s. n. ├«n loc. adv. ├«n final La sf├ór╚Öit ÔŚŐ ÔÇ×Primii locuitori ai cartierului se vor muta ├«n cas─â nou─â la mijlocul acestui an. ├Än final, noul cartier va g─âzdui 3700 de familii.ÔÇŁ Sc. 11 V 74 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Am r─âcit apa introduc├ónd-o ├«ntr-un circuit ├«nchis care, ├«n final, ├«nsemna utilizarea celor 14 grade care prisoseau la tratament, la pre├«nc─âlzirea apei calde.ÔÇŁ R.l. 14 XI 75 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×├Än final, mama a intrat ├«n p─âm├ónt din cauza lui.ÔÇŁ Ev.z. 23 VIII 93 p. 3; v. ╚Öi galimatias, sodomiza (din ├«n + final)
final (< it. finale) 1. Parte de ├«ncheiere a unei forme ciclice*, care, ├«n genul suitei* ╚Öi cel al sonatei*, define╚Öte, ├«mpreun─â cu prima parte ├«n special, tonalitatea (2) de baz─â a lucr─ârii. Este scris─â ├«n form─â de rondo* sau de sonat─â, dar se apeleaz─â ╚Öi la tema* cu varia╚Ťiuni sau de fug─â* (├«n chiar ciclul varia╚Ťiilor, ultima parte poate fi o fug─â, dup─â cum tot o fug─â, adeseori dulbu-coral─â, poate fi f. unei cantate* sau al unui oratoriu*). 2. ├Än oper─â (it. gran finale, ÔÇ×marele finalÔÇŁ), sf├ór╚Öitul unui act*, scris pentru ansamblu (1), cor* cu acomp. orch.
final─â (finalis)(< lat. vox finalis ÔÇ×sunet finalÔÇŁ), sunetul (treapta* de ├«ncheiere a unui mod*), prin care se determin─â cu prec─âdere, modul ╚Öi fa╚Ť─â de care se raporteaz─â, ierarhic, celelalte trepte ale acestuia (dintre cele mai importante: confinalis*; repercussa*). Un mod plagal are aceea╚Öi f. cu autenticul s─âu, dar o alt─â dispozi╚Ťie a perechii tetracord*-pentacord* ├«n cadrul ambitusului (2) modal. ÔÖŽ P. ext., f. este sunetul de ├«ncheiere al oric─ârui fragment melodic (finit), indiferent dac─â prin aceasta se difine╚Öte modul, concluzia unei evolu╚Ťii formale, sau numai reperul fa╚Ť─â de care se sistematizeaz─â un material melodic (ex. f. sol ├«n folcloristic─â).
FIN├üL, -─é adj. (cf. lat. finalis, fr. final, it. finale): ├«n sintagmele circumstan╚Ťial final, circumstan╚Ťial─â final─â ╚Öi pozi╚Ťie final─â (v.).
FIN├üL─é s. f. (< adj. final, -─â, cf. lat. finalis, fr. final, it. finale): propozi╚Ťie subordonat─â cu func╚Ťie de complement circumstan╚Ťial de scop pe l├óng─â verbul sau locu╚Ťiunea verbal─â din propozi╚Ťia regent─â (v. circumstan╚Ťi├íl─â). ÔŚŐ fals─â ~: propozi╚Ťie care d─â impresia c─â este o subordonat─â circumstan╚Ťial─â de scop (datorit─â elementelor introductive), dar care ├«n realitate este o propozi╚Ťie subordonat─â opozi╚Ťional─â, ca ├«n exemplul ÔÇ×Ne dep─ârt─âm ├«n grab─â de acest spectacol ├«nfior─âtor..., pentru ca s─â d─âm peste altul ╚Öi mai cruntÔÇŁ (V. Alecsandri).

Final dex online | sinonim

Final definitie

Intrare: final (s.n.; -uri)
final s.n.; -uri
Intrare: final (adj.)
final adj. adjectiv substantiv neutru