filtrare definitie

2 intrări

23 definiții pentru filtrare

filtra [At: IOANOVICI, TEHN. 27 / Pzi: ~rez / E: fr filtrer] 1 vt (Teh) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1. 2 vt (Teh) A trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 3 vt (Fiz) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. 4 vr (În limbajul curent; d. lumină) A pătrunde (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). 5 vt (Fiz) A selecta dintr- un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. 6 vr (Fig; rar) A se purifica.
filtrare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: filtra] 1 (Teh) Separare a părților omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1 Și: filtraj (1), (rar) filtrat1 (1), filtrație (1). 2 Trecere a unui fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. Și: filtraj (2), (rar) filtrat1 (2), fîltrație (2). 3 (Fiz) Selectare dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite a oscilațiilor care au frecvențe cuprinse între anumite limite Și: filtraj (3).
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.), A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la fluide) A trece printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil, pentru a curăța de impurități, de microbi etc. A filtra apa. ◊ Refl. pas. Picăturile de apă filtrîndu-se îndelung... își leapădă și infinitezimalele impurități, atingînd cel mai înalt grad și cea mai mare intensitate a clarității. BOGZA, C. O. 110. 2. A izola (cu ajutorul unui mediu transparent-colorat) radiațiile de anumite lungimi de undă din radiația produsă de un izvor de lumină. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). Lumina se filtra în sală pe fereastra ce da în curtea interioară. CĂLUGĂRU, O. P. 450. ♦ A izola dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențele cuprinse între anumite limite.
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a filtra. Filtrarea apei. ▭ În cîteva cuvinte, Mihai Zaharia descrise pe scurt noua metodă întrebuințată de brigada sa pentru filtrarea motorinei. MIHALE, O. 200.
filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtráre s. f., g.-d. art. filtrắrii; pl. filtrắri
filtrá vb., ind. prez. 1 sg. filtréz, 3 sg. și pl. filtreáză
filtráre s. f., g.-d. art. filtrării; pl. filtrări
FILTRÁRE s. filtraj. (filtrarea apei.)
FILTRÁ vb. I. tr. 1. A trece un lichid printr-un filtru (pentru a separa corpurile străine, impuritățile etc.). 2. A separa radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații. [< fr. filtrer, it. filtrare].
FILTRÁRE s.f. Acțiunea de a filtra și rezultatul ei; filtrație, filtraj. [< filtra].
FILTRÁ vb. I. tr. 1. a trece un lichid printr-un filtru, pentru a-l separa de corpurile străine în suspensie, de impurități, de microbi etc. 2. a selecta radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații. ◊ a opri cu un filtru o parte dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. II. refl. (despre lumină) a pătrunde printr-o perdea etc. (< fr. filtrer)
A FILTRÁ ~éz tranz. (lichide, gaze etc.) A face să treacă printr-un filtru. /<fr. filtrer
A SE FILTRÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre lumină) A pătrunde strecurându-se (printr-un corp transparent, printr-o deschizătură etc.). /<fr. filtrer
filtrà v. a limpezi prin un filtru.
*filtrațiúne f. (d. filtrez). Acțiunea de a filtra. – Și -áție, dar ob. -áre.
*filtréz v. tr. (fr. filtrer, d. it. filtrare și feltrare. V. infiltrez). Strecor apa orĭ alt lichid pintr’un filtru. V. intr. (Rar). Mă strecor, pătrund, mă scurg: apa filtrează pin pămînt în becĭ.
filtráre s. f. 1974 (circ.) Filtru v. filtru total (din filtra)
FILTRÁRE (< filtra) s. f. 1. (FIZ.; CHIM.) Operație de separare a fazei solide, în suspensie, dintr-un amestec eterogen solid-fluid în mișcare la trecerea printr-o suprafață permeabilă. 2. (FIZ.) Selectare cu ajutorul unui filtru a unor anumite componente ale unei oscilații electromagnetice. ♦ Oprire cu ajutorul unui filtru a unor componente monocromatice ale unui flux luminos incident, permițând trecerea celorlalte.

filtrare dex

Intrare: filtra
filtra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: filtrare
filtrare substantiv feminin