Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru filozofare

filosofa v vz filozofa
filosofare sf vz filozofare
filozofare sf [At: ENGELS, A. 195 / V: ~oso~ / Pl: ~f─âri / E: filozofa] 1 (Iuz) Formulare de ra╚Ťionamente filozofice. 2 (Fam) Reflec╚Ťie asupra problemelor vie╚Ťii. 3 (Ird) Argumentare pedant─â sau complicat─â.
FILOSOF├ü, filosofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflec╚Ťii asupra vie╚Ťii ╚Öi problemelor ei. [Var.: filozof├í vb. I] ÔÇô Din fr. philosopher, lat. philosophari.
FILOSOF├üRE, filosof─âri, s. f. Faptul de a filosofa. [Var.: filozof├íre s. f.] ÔÇô V. filosofa.
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.
FILOZOFÁRE s. f. v. filosofare.
FILOZOF├ü, filozofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflec╚Ťii asupra problemelor vie╚Ťii. ÔÇô Din fr. philosopher, lat. philosophari.[1]
FILOZOF├üRE, filozof─âri, s. f. Faptul de a filozofa. ÔÇô V. filozofa.[1]
FILOZOF├ü, filozofez, vb. I. Intranz. (Familiar) A discuta, a face reflec╚Ťii asupra problemelor vie╚Ťii. Mare bine mi-ar face un taifas de sear─â t├«rzie...! A filozofa e, de bine de r─âu, o mare m├«ng├«iere ╚Öi mare nevoie am de pu╚Ťin─â m├«ng├«iere. CARAGIALE, O. VII 145.
!filosofá/filozofá (a ~) vb., ind. prez. 3 filosofeáză/ filozofeáză
!filosofáre/filozofáre s. f., g.-d. art. filosofắrii/filozofắrii; pl. filosofắri/filozofắri
filozofá v. filosofá
filozofáre v. filosofáre
filozof├í vb., ind. prez. 1 sg. filozof├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. filozofe├íz─â
filozofáre s. f., g.-d. art. filozofării; pl. filozofări
FILOZOFÁ vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!)
FILOSOFÁ vb. I. v. filozofa.
FILOZOF├ü vb. I. intr. (Fam.) A face filozofie, a face reflec╚Ťii asupra vie╚Ťii ╚Öi asupra aspectelor ei. [Var. filosofa vb. I. / cf. fr. philosopher, lat. philosophari].
FILOZOFÁRE s.f. Faptul de a filozofa. [< filozofa].
FILOZOF├ü vb. intr. a face reflec╚Ťii asupra vie╚Ťii ╚Öi aspectelor ei. (< fr. philosopher, lat. philosophari)
A FILOZOF├ü ~├ęz intranz. fam. A reflecta asupra problemelor lumii (ca un filozof). /<fr. philosopher, lat. philosophari
filozof├á v. 1. a trata despre materii filozofice; 2. a ra╚Ťiona prea subtil, a disputa ├«n v├ónt.
*filosof├ęz v. intr. (fr. philosopher, d. lat. philosophor, vgr. philosoph├ęo). M─â ocup de medita╚Ťiun─ş filosofice. Discut, ra╚Ťionez la infinit: a filosofa despre moarte. ÔÇô ╚śi -zof├ęz (dup─â fr.).
FILOZOFA vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!)

Filozofare dex online | sinonim

Filozofare definitie

Intrare: filosofa
filozofa verb grupa I conjugarea a II-a
filosofa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: filosofare
filosofare
filozofare substantiv feminin
Intrare: filozofare
filozofare