filozofa definitie

2 intrări

17 definiții pentru filozofa

filosofa v vz filozofa
filozofa vi [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / V: ~oso~, (îvp) ~osofi / Pzi: ~fez / E: fr philosopher, lat philosophari] 1 (Iuz) A face raționamente filozofice. 2 (Fam) A face reflecții asupra problemelor vieții. 3 (Irn sau dep) A argumenta într-o manieră pedantă sau complicată.
FILOSOFÁ, filosofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra vieții și problemelor ei. [Var.: filozofá vb. I] – Din fr. philosopher, lat. philosophari.
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.
FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra problemelor vieții. – Din fr. philosopher, lat. philosophari.[1]
FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Familiar) A discuta, a face reflecții asupra problemelor vieții. Mare bine mi-ar face un taifas de seară tîrzie...! A filozofa e, de bine de rău, o mare mîngîiere și mare nevoie am de puțină mîngîiere. CARAGIALE, O. VII 145.
!filosofá/filozofá (a ~) vb., ind. prez. 3 filosofeáză/ filozofeáză
filozofá v. filosofá
filozofá vb., ind. prez. 1 sg. filozoféz, 3 sg. și pl. filozofeáză
FILOZOFÁ vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!)
FILOSOFÁ vb. I. v. filozofa.
FILOZOFÁ vb. I. intr. (Fam.) A face filozofie, a face reflecții asupra vieții și asupra aspectelor ei. [Var. filosofa vb. I. / cf. fr. philosopher, lat. philosophari].
FILOZOFÁ vb. intr. a face reflecții asupra vieții și aspectelor ei. (< fr. philosopher, lat. philosophari)
A FILOZOFÁ ~éz intranz. fam. A reflecta asupra problemelor lumii (ca un filozof). /<fr. philosopher, lat. philosophari
filozofà v. 1. a trata despre materii filozofice; 2. a raționa prea subtil, a disputa în vânt.
*filosoféz v. intr. (fr. philosopher, d. lat. philosophor, vgr. philosophéo). Mă ocup de meditațiunĭ filosofice. Discut, raționez la infinit: a filosofa despre moarte. – Și -zoféz (după fr.).
FILOZOFA vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!)

filozofa dex

Intrare: filosofa
filozofa verb grupa I conjugarea a II-a
filosofa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: filozofa
filozofa