filonichíe (filonichíi), s. f. – Dispută, ceartă. – Mr. filunichie. Ngr. φιλονειϰία (Gáldi 190). Sec. XVIII, înv. – Der. filonichisi, vb. (a se certa), din ngr. φιλονειϰέω, aorist φιλονείϰησα.