Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru filomel─â

filomel─â sf [At: PANN, E. I, 5/21 / V: (├«nv) ~mil─â / Pl: ~le / E: fr philom├Ęle] (Om; ├«nv) Privighetoare (Luscinia).
FILOM├ëL─é, filomele, s. f. (├Änv.) Privighetoare. ÔÇô Din fr. philom├Ęle.
FILOM├ëL─é, filomele, s. f. (├Änv.) Privighetoare. ÔÇô Din fr. philom├Ęle.
FILOM├ëL─é, filomele, s. f. (Poetic, ├«nvechit) Privighetoare. V─âd nop╚Ťi ce-ntind deasupr─â-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori ├«n frunte, verzi dumbr─âvi cu filomele. EMINESCU, O. I 31. Eu nu s├«nt filomel─â, dar cat singur─âtate. ALEXANDRESCU, P. 25.
filom├ęl─â s. f., g.-d. art. filom├ęlei; pl. filom├ęle
filom├ęl─â s. f., g.-d. art. filom├ęlei; pl. filom├ęle
FILOMÉLĂ s. v. privighetoare.
FILOM├ëL─é s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philom├Ęle, cf. gr. Philomela ÔÇô fiica lui Pandion, regele Atenei].
FILOM├ëL─é s. f. privighetoare. (< fr. philom├Ęle)
filom├ęl─â (filom├ęle), s. f. ÔÇô Privighetoare. Gr. ¤ć╬╣╬╗╬┐╬╝╬«╬╗╬Ě, prin intermediul fr. philom├Ęle. Sec. XIX, cuv├«nt poetic din epoca romantic─â.
FILOMÉLĂ ~e f. poet. Pasăre migratoare de talie mică, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete foarte melodioase; privighetoare. /<fr. philomele
filomel─â f. (poetic) privighetoare: verzi dumbr─âvi cu filomele EM.
*filom├ęl─â f., pl. e (vgr. philom├ęla, d. ph├şlos, amic, ╚Öi m├¬lon, m─âr, ├«ld. m├ęlos, c├«ntec, melodie). Poet. Privighetoare.
filomel─â s. v. PRIVIGHETOARE.

Filomel─â dex online | sinonim

Filomel─â definitie

Intrare: filomel─â
filomel─â substantiv feminin