filomelă definitie

14 definiții pentru filomelă

filome sf [At: PANN, E. I, 5/21 / V: (înv) ~mi / Pl: ~le / E: fr philomèle] (Om; înv) Privighetoare (Luscinia).
FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.
FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.
FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Poetic, învechit) Privighetoare. Văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele. EMINESCU, O. I 31. Eu nu sînt filomelă, dar cat singurătate. ALEXANDRESCU, P. 25.
filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle
filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle
FILOMÉLĂ s. v. privighetoare.
FILOMÉLĂ s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomèle, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei].
FILOMÉLĂ s. f. privighetoare. (< fr. philomèle)
filomélă (filoméle), s. f. – Privighetoare. Gr. φιλομήλη, prin intermediul fr. philomèle. Sec. XIX, cuvînt poetic din epoca romantică.
FILOMÉLĂ ~e f. poet. Pasăre migratoare de talie mică, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete foarte melodioase; privighetoare. /<fr. philomele
filomelă f. (poetic) privighetoare: verzi dumbrăvi cu filomele EM.
*filomélă f., pl. e (vgr. philoméla, d. phílos, amic, și mêlon, măr, îld. mélos, cîntec, melodie). Poet. Privighetoare.
filome s. v. PRIVIGHETOARE.

filomelă dex

Intrare: filomelă
filomelă substantiv feminin