filogenie definitie

16 definiții pentru filogenie

filo-1 [At: DA ms/ E: fr philo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „iubitor”, „amator” de...
filo-2 [At: DN3 /E: fr phylo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Trib. 2 Neam.
filo-3 [At: DN3 /E: fr phyllo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) frunză.
filogenie sf [At: LTR / V: (înv) ~oghe~ / E: fr phylogénie] 1 Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii Și: filogeneză. 2 Ramură a biologiei care studiază fîlogenia (1).
FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (1). – Din fr. phylogénie.
FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (1). – Din fr. phylogénie.
FILOGENÍE s. f. (Biol.) Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante, de cînd există viață pe pămînt. ♦ Ramură a biologiei care se ocupă cu stabilirea filiației speciilor unui grup de animale sau de plante și cu studierea dezvoltării lor în decursul vremii.
filogeníe s. f., art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei
filogeníe s. f., art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei
FILOGENÍE s. (BIOL.) filogeneză. (~ unor organisme.)
FILOGENÍE s.f. Evoluția formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de animale sau de plante; filogeneză. ♦ Ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. [Gen. -iei. / < fr. phylogénie].
FILOGENÍE s. f. 1. originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului; filogeneză. 2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. (< fr. phylogénie)
FILOGENÍE f. v. FILOGENEZĂ. /<fr. phylogénie
*filogeníe f. (vgr. phýle, trib, și -genie, greșit pus îld. -gonie din cozmo-gonie). Șt. nat. Fazele pin care aŭ trecut predecesoriĭ uneĭ speciĭ într’un timp îndelungat. V. ontogenie.
FILOGENIE s. (BIOL.) filogeneză. (~ unor organisme.)
FILO-2 „neam, specie, rasă”. ◊ gr. phylon „rasă, trib, rudă” > fr. phylo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~cenogeneză (v. ceno-1, v. -geneză), s. f., dezvoltare istorică a tipurilor de vegetație; ~embriogeneză (v. embrio-, v. -geneză), s. f., evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un sistem de clasificare) care urmărește aplicarea procesului de filogenie; ~geneză (v. -geneză), s. f., filogenie* (1); ~genie (v. -genie1), s. f., 1. Proces de evoluție a formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de plante sau de animale în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; sin. filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filiația speciilor și dezvoltarea lor de-a lungul timpului; ~gerontic (v. -gerontic), adj., (despre un organism) aflat în faza de îmbătrînire a evoluției sale.

filogenie dex

Intrare: filogenie
filogenie substantiv feminin