Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru filogenie

filo-1 [At: DA ms/ E: fr philo-] Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×prietenÔÇŁ, ÔÇ×iubitorÔÇŁ, ÔÇ×amatorÔÇŁ de...
filo-2 [At: DN3 /E: fr phylo-] Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia: 1 Trib. 2 Neam.
filo-3 [At: DN3 /E: fr phyllo-] Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia: 1-2 (Referitor la) frunz─â.
filogenie sf [At: LTR / V: (├«nv) ~oghe~ / E: fr phylog├ęnie] 1 Procesul evolu╚Ťiei formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante ├«n cursul dezvolt─ârii istorice a lumii vii ╚śi: filogenez─â. 2 Ramur─â a biologiei care studiaz─â f├«logenia (1).
FILOGEN├ŹE s. f. 1. Procesul evolu╚Ťiei formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante ├«n cursul dezvolt─ârii istorice a lumii vii; filogenez─â. 2. Ramur─â a biologiei care cerceteaz─â filogenia (1). ÔÇô Din fr. phylog├ęnie.
FILOGEN├ŹE s. f. 1. Procesul evolu╚Ťiei formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante ├«n cursul dezvolt─ârii istorice a lumii vii; filogenez─â. 2. Ramur─â a biologiei care cerceteaz─â filogenia (1). ÔÇô Din fr. phylog├ęnie.
FILOGEN├ŹE s. f. (Biol.) Procesul evolu╚Ťiei formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante, de c├«nd exist─â via╚Ť─â pe p─âm├«nt. ÔÖŽ Ramur─â a biologiei care se ocup─â cu stabilirea filia╚Ťiei speciilor unui grup de animale sau de plante ╚Öi cu studierea dezvolt─ârii lor ├«n decursul vremii.
filogen├şe s. f., art. filogen├şa, g.-d. filogen├şi, art. filogen├şei
filogen├şe s. f., art. filogen├şa, g.-d. filogen├şi, art. filogen├şei
FILOGEN├ŹE s. (BIOL.) filogenez─â. (~ unor organisme.)
FILOGEN├ŹE s.f. Evolu╚Ťia formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de animale sau de plante; filogenez─â. ÔÖŽ Ramur─â a biologiei care studiaz─â filia╚Ťia speciilor ╚Öi dezvoltarea lor ├«n cursul vremii. [Gen. -iei. / < fr. phylog├ęnie].
FILOGEN├ŹE s. f. 1. originea ╚Öi evolu╚Ťia organismelor animale ╚Öi vegetale de-a lungul timpului; filogenez─â. 2. ramur─â a biologiei care studiaz─â filia╚Ťia speciilor ╚Öi dezvoltarea lor ├«n cursul vremii. (< fr. phylog├ęnie)
FILOGEN├ŹE f. v. FILOGENEZ─é. /<fr. phylog├ęnie
*filogen├şe f. (vgr. ph├Żle, trib, ╚Öi -genie, gre╚Öit pus ├«ld. -gonie din cozmo-gonie). ╚śt. nat. Fazele pin care a┼ş trecut predecesori─ş une─ş speci─ş ├«ntrÔÇÖun timp ├«ndelungat. V. ontogenie.
FILOGENIE s. (BIOL.) filogenez─â. (~ unor organisme.)
FILO-2 ÔÇ×neam, specie, ras─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. phylon ÔÇ×ras─â, trib, rud─âÔÇŁ > fr. phylo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. Ôľí ~cenogenez─â (v. ceno-1, v. -genez─â), s. f., dezvoltare istoric─â a tipurilor de vegeta╚Ťie; ~embriogenez─â (v. embrio-, v. -genez─â), s. f., evolu╚Ťie datorat─â modific─ârii cursului dezvolt─ârii embrionare; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un sistem de clasificare) care urm─âre╚Öte aplicarea procesului de filogenie; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., filogenie* (1); ~genie (v. -genie1), s. f., 1. Proces de evolu╚Ťie a formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de plante sau de animale ├«n cursul dezvolt─ârii istorice a lumii vii; sin. filogenez─â. 2. Ramur─â a biologiei care cerceteaz─â filia╚Ťia speciilor ╚Öi dezvoltarea lor de-a lungul timpului; ~gerontic (v. -gerontic), adj., (despre un organism) aflat ├«n faza de ├«mb─âtr├«nire a evolu╚Ťiei sale.

Filogenie dex online | sinonim

Filogenie definitie

Intrare: filogenie
filogenie substantiv feminin