filistin [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr 104, 22/2 / Pl: ~i / E: fr philistin] (Liv) 1-2 sm, a (Om) mulțumit de sine. 3-4 sm, a (Om) ipocrit. 5-6 sm, a (Om) leneș. 7-8 sm, a (Om) incult și refractar la nou.

FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

FILISTÍN, filistini, s. m. (Livresc, rar) Mic-burghez fățarnic, îngîmfat și mărginit, cu o concepție dogmatică despre lume și viață. ◊ (Adjectival) Piesele scrise pentru gustul filistin al burgheziei au fost înlocuite cu lucrări dramatice de adevărată și durabilă valoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 104, 22/2.

filistín (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistíni

filistín s. m., pl. filistíni

FILISTÍN s.m. Om fățarnic, retrograd, îngâmfat și mărginit, refractar la idei noi. [< fr. philistin].

FILISTÍN s. m. (în argoul studenților germani pe la 1700) târgoveț incult. ◊ (p. ext.) om mulțumit de sine, retrograd, îngâmfat și mărginit. (< fr. philistin)

FILISTÍN ~i m. livr. Persoană care vădește lipsă de spirit și de inteligență. /<fr. philistin