filantropie definitie

14 definiții pentru filantropie

filantropie sf [At: MACEDONSKI, O. I, 82 / Pl: ~ii / E: fr philanthropie] 1 Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. 2 Generozitate. 3 (Rar) Iubire dezinteresată a semenilor.
FILANTROPÍE s. f. Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. – Din fr. philanthropie.
FILANTROPÍE s. f. Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. – Din fr. philanthropie.
FILANTROPÍE s. f. Caritate practicată de burghezi sub formă de ajutorare a celor lipsiți, în scopul de a părea mărinimoși, de a se face simpatizați de mase și, prin aceasta, de a camufla exploatarea. Filantropia poate, în cel mai bun caz, să prelungească o agonie și așa prea lungă, niciodată nu vindecă însă o rană socială. LIT. ANTIMONARHICĂ 146.
filantropíe s. f., art. filantropía, g.-d. filantropíi, art. filantropíei
filantropíe s. f., art. filantropía, g.-d. filantropíi, art. filantropíei
FILANTROPÍE s. v. binefacere.
FILANTROPÍE s.f. Caritate, dărnicie, binefacere (făcută în folosul celor săraci). [Gen. -iei. / cf. fr. philanthropie].
FILANTROPÍE s. f. acțiune de binefacere (față de săraci). (< fr. philanthropie, gr. philanthropia)
FILANTROPÍE f. Binefacere în folosul celor săraci; caritate. [Art. filantropia; G.-D. filantropiei; Sil. -pi-e] /<fr. philanthropie
filantropie f. iubire, de umanitate, binefacere, caritate.
*filantropíe f. (vgr. philanthropía). Ĭubire de oamenĭ, caritate, milă.
FILANTROPIE s. binefacere, caritate, milă. (Act de ~.)
FIL-2, v. FILO-2.~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care face acte de filantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., acțiune de binefacere în folosul celor lipsiți de mijloace de trai.

filantropie dex

Intrare: filantropie
filantropie substantiv feminin