filament definitie

11 definiții pentru filament

filament sn [At: ENC. TEHN. I, 128 / Pl: ~e / E: fr filament, lat filamentum] 1 (Blg) Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. 2 (Bot; spc) Piciorușul sau codița staminei. 3 Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electrice, care devine incandescent la trecerea curentului electric.
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație celulară în formă de fir lung și subțire, a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. În timpul diviziunii indirecte a celulelor, substanța cromatică din interiorul nucleului se dispune în filamente nucleare sau cromozomi. ANATOMIA 263. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea prin el a curentului electric. Bec cu filament de wolfram. ◊ Fig. Voi să facă lumina mai mare în lampa de pe masă, care împrăștia doar un păienjeniș de filamente și tesături de lumină slabă. DUMITRIU, B. F. 75.
filamént s. n., pl. filaménte
filamént s. n., pl. filaménte
FILAMÉNT s.n. 1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera. 2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. [Pl. -te, -turi. / < fr. filament].
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera 2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent, când este străbătut de curent electric. 3. Formație întunecoasă care apare în cromosferă, însoțind erupțiile solare. (din fr. filament, lat. filamentum)
FILAMÉNT ~e n. 1) Formație organică filiformă, care intră în componența unui țesut animal sau vegetal; fibră. 2) Picioruș de susținere a anterei la o stamină. 3) Fir metalic din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent când este străbătut de curent electric. /<fr. filament, lat. filamentum
filament n. fir subțire și lung: filamentele unei plante.
*filamént n., pl. e (lat. filamentum, d. filum, fir). Firișor, fibră (de mușchĭ, de nerv, de plantă).

filament dex

Intrare: filament
filament 2 pl. -uri substantiv neutru
filament 1 pl. -e substantiv neutru