filaliu definitie

9 definiții pentru filaliu

filaliu sn [At: NEGRUZZI, S. I, 151 / Pl: nct / E: nct] (Înv) Pânză foarte fină și subțire.
FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec.
FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec.
FILALÍU s. n. (Învechit) Pînză foarte fină și subțire, din care se făceau șervete, cămăși etc. Tînăra fecioară se arătă cu conciul semănat cu diamanturi, cu aburosul zovon de filaliu. ODOBESCU, S. A. 93. Pînza mesei și șervetele erau de filaliu țesute în casă. NEGRUZZI, S. I 151.
filalíu (înv.) s. n., art. filalíul
filalíu s. n., art. filalíul
filalíu s. m. – Pînză fină. Tc. fileli (Șeineanu, II, 171; Lokotsch 606), de la Tafilalet „Tafilete”. Sec. XIX, înv.
filaliu n. țesătură foarte fină: șervetele erau de filaliu NEGR. [Turc. FILELI].
filalíŭ n. (turc. filali, ar. filâlî, filĕ’i, d. orașu marocan Tafilelt saŭ Tafilalet; sp. filelí, pg. filelé). Vechĭ. O stofă de matasă foarte fină din Siria (fr. tulle).

filaliu dex

Intrare: filaliu
filaliu substantiv neutru