filacteră definitie

14 definiții pentru filacteră

filacteră sf [At: CADE / V: ~riu sn / Pl: ~re / E: fr phylactère] 1 Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei. 2 Inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”. 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali. [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.
FILACTÉRIU s. n. v. filacteră.
FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei. 2. Inscripție în formă de banderolă (pe monumente). [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.
FILACTÉRIU s. n. v. filacteră.
filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére
filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére
FILACTÉRĂ s. (BIS.) corn, (rar) tfiline (pl.), (înv.) advar. (~ la mozaici.)
FILACTÉRĂ s.f. (Ant.) Fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei, și care în timpul rugăciunii era pusă pe frunte și pe brațul stâng. [Var. filacteriu s.n. / < fr. phylactère, gr. phylakterion – antidot].
FILACTÉRIU s.n. v. filacteră.
FILACTÉRĂ s. f. 1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor. 2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei. 3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente). 4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite. (< fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)
filacterii n. pl. bucăți de pergament, cu versete din Biblie, ce Evreii își pun pe frunte și pe brațul stâng în timpul rugăciunii.
*filactériĭ n. pl. (vgr. phylaktérion, talisman, d. phylásso, păzesc). Cornu jidănesc.
FILACTERĂ s. (BIS.) corn, (rar) tfiline (pl.), (înv.) advar. (~ la mozaici.)

filacteră dex

Intrare: filacteră
filacteriu
filacteră substantiv feminin