Dicționare ale limbii române

29 definiții pentru fila

fila [At: MARX, C. 194 / Pzi: ~lez / E: fr filer, lat filare] 1 vt A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire Și: a toarce. 2 vt A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3 vt A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4 A desfășura încetul cu încetul lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau al plecării navei). 5 vi (D. lămpi cu fitil) A arde defectuos, pâlpâind și scoțând fum. 6 vt (Fam) A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). 7 vi (Nob) A lucra la un fileu. 8 vt (Muz) A crește treptat de la piano la forte și a descrește în același fel o notă prelungită. 9 vt A zbura orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare.
fi sf [At: URICARIUL II, 89 / Pl: ~le / E: gr φίлον] 1 Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini. 2 (Pex) Pagină. 3 (Îe) A cerceta (o lucrare) ~ cu ~ A cerceta (o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție.
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura încetul cu încetul lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. (Text.) A răsuci la un loc fibrele dintr-un material textil (bumbac, mătase, cînepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mînă, încet și una cîte una, cărțile de joc, privind cifrele și inițialele numelor figurilor de la colțul stîng de sus al cărților. Părintele Zoiei Vesbianu fila cartoanele cu cea mai deplină fericire scrisă pe figura osoasă. C. PETRESCU, Î. I 173. 3. Tranz. A tăia din grosimea părului pentru a-l face mai rar. 4. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde pîlpîind și scoțînd fum. 5. Tranz. A urmări pe cineva, fără ca cel urmărit să observe. 6. Tranz. (Muz.) A începe piano o notă prelungită, a o crește treptat pînă la forte și a o descrește apoi în același fel.
FÍLĂ, file, s. f. Foaie de hîrtie (albă sau scrisă) a unui caiet, a unei cărți, a unui manuscris etc. Te mirai cum pot să umple filă după filă, vorbind și glumind între ei. PAS, Z. I 285. Sînt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc cum pot în ea. COȘBUC, P. I 325. De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj. EMINESCU, O. I 130. ◊ Fig. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. ◊ Loc. adv. (În legătură cu o lucrare de cercetare) Filă cu filă = în amănunțime, în întregime; cu atenție. Am revizuit dosarul filă cu filă. BARANGA, I. 203.
filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle
filá vb., ind. prez. 1 sg. filéz, 3 sg. și pl. fileáză
fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle
FILÁ vb. (TEXT.) a toarce. (A ~ lâna.)
FÍLĂ s. v. foaie.
FILÁ vb. I. 1. tr. A transforma un material textil în fire sau în ață. 2. tr. A răsfira în mână, pe rând, cărțile de joc. 3. tr. A urmări (pe cineva) discret, fără a fi observat de acesta. 4. tr. (Muz.) A crește treptat de la piano la forte și a descrește în același fel o notă prelungită. 5. tr. A tăia șuvițe de păr pentru a-l rări. 6. tr. (Mar.) A desfășura lent o parâmă, o manevră sau lanțul ancorei. 7. intr. (Despre fitilul de lampă, p. ext. despre lămpi) A arde cu pâlpâiri și scoțând fum. 8. tr. A zbura orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare. [< fr. filer, it. filare].
FILÁ vb. I. tr. 1. a transforma un material textil în fire. 2. a răsfira în mână cărțile de joc. 3. (fig.) a urmări (pe cineva) discret, fără a fi observat de acesta. 4. (muz.) a cânta o notă prelungită, făcând să varieze intensitatea. 5. a tăia șuvițe de păr pentru a-l rări. 6. (mar.) a desfășura lent o parâmă, o manevră sau lanțul ancorei. II. intr. 1. (despre lămpi cu fitil) a arde cu pâlpâiri și scoțând fum. 2. (despre avioane) a zbura orizontal la înălțime mică, pentru aterizare. (< fr. filer, lat. filare)
filá (filéz, filát), vb.1. A întinde, a desfășura (o parîmă etc.). – 2. A urmări pe cineva. – 3. (Despre lămpi de gaz) A arde rău, scoțînd fum. Fr. filer „a toarce”. – Der. filatură, s. f. (fabrică de țesături; urmărire), din fr. filature; fileu, s. n. (rețea, plasă; rețea de ață pentru păr), din fr. filet.
fílă (fíle), s. f. – Foaie, pagină. – Mr. filă. Ngr. φύλλον (DAR; Gáldi 189). În trecut s-a întrebuințat și forma filadă, s. f., din ngr. φυλλάδα. – Der. fila, vb. (a răsfoi încet în mînă cărțile de joc).
A FILÁ ~éz 1. tranz. 1) (materiale textile) A transforma în fire prin răsucire. 2) (frânghii, cabluri etc.) A desfășura încetul cu încetul. 3) (cărțile de joc) A răsfira treptat (astfel ca să se vadă numai inițialele). 4) (părul) A face să devină mai rar (prin înlăturarea unor șuvițe). 5) (persoane) A urmări pe ascuns. 6) (note muzicale) A interpreta, modificând treptat intensitatea (de la piano până la forte și invers). 2. intranz. înv. (despre lămpi cu fitil) A arde pâlpâind și scoțând fum. /<fr. filer, lat. filare
FÍLĂ ~e f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet sau o carte, având două pagini. /<ngr. filon
filà v. 1. a curge încet: siropul filează când îl turnăm; 2. a lăsa să iasă un fum des: lampa filează (= fr. filer).
filă f. Mold. foaia unei cărți: viitorul și trecutul sunt a filei două fețe EM. [Gr. mod.].
fílă f., pl. e (ngr. fýllon, foaĭe, frunză. V. filadă și trandafir). Mold. Foaĭe de hîrtie, sfert de coală. Foaĭe de carte.
*filéz v. tr. (fr. filer, a toarce, d. fil, fir. V. fir). Barb. Torc. Strecor altuĭa o carte la joc. Curg gros (ca unt-de-lemnu, ca siropu). V. intr. Fumeg, vorbind despre o lampă.
FILA vb. (TEXT.) a toarce. (A ~ lîna.)
FI s. foaie, (înv.) listă, (grecism înv.) selidă. (O ~ de manuscris.)
-FIL2 (-FILĂ) „frunză, foaie, foliolă”. ◊ gr. phyllon „foaie, frunză” > fr. -phylle, germ. -phill. engl. id. > rom. -fil și -filă.
-FILĂ, v. -FIL2.
a-i fila (cuiva) o lampă expr. a fi nebun / smintit / țicnit.

Fila dex online | sinonim

Fila definitie

Intrare: filă (subst.)
filă 1 subst. substantiv feminin
Intrare: fila
fila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: filă (suf.)
filă 2 suf.