ființare definitie

2 intrări

15 definiții pentru ființare

ființa vi [At: URICARIUL IV, 433/11 / P: fi-in~ / V: (înv) i / Pzi:ez / E: ființă] 1 A exista. 2 A-și desfășura activitatea.
ființare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/19 / Pl:ări / E: ființa] 1 Existență. 2 Viață. 3 Desfășurare a unei activități.
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
FIINȚÁ, ființez, vb. I Intranz. (Rar) A exista, a fi în ființă. În cadrul redacției noastre, ființează o secție de traducători. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 5/5.
ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființéz, 3 sg. și pl. ființeáză
ființáre s. f. (sil. fi-in-), pl. ființări
FIINȚÁ vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui.
A FIINȚÁ ~éz intranz. A se afla în realitate; a avea ființă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din ființă
ființà v. a fi în ființă, a exista.
ființéz v. intr. (d. ființă). Exist, am ființă.
ființa vb. v. EXISTA. FI. FUNCȚIONA. TRĂI. VIEȚUI.

ființare dex

Intrare: ființa
ființa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: fi-in-
Intrare: ființare
ființare substantiv feminin
  • silabisire: fi-in-