figurat definitie

2 intrări

31 definiții pentru figurat

figura [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / Pzi: ~rez / E: fr figurer] 1 vt (Frî; construit cu dativul) A-și imagina. 2 vi A fi prezent undeva. 3 vi A lua parte la ceva. 4 vi A se afla înregistrat undeva. 5 vt (Rar; în artele plastice) A reda ceva.
figurat2, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. I, 349 / Pl: ~ați, ~e / E: fr fîguré, lat figuratus] 1 a (D. cuvinte, expresii sau d. sensul lor) întrebuințat cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. 2 a (D. stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice Și: figurativ (1). 3 (Blg; îs) Elemente ~e Celulele din sânge.
figurat1 sns [At: DEX2 / E: figura] (D. întrebuințarea unor cuvinte, expresii; îlav) La ~ Într-un sens deosebit de cel propriu.
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris undeva. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Franțuzism înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.
FIGURÁT, -Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Întrebuințat cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. Această problemă nu figurează pe ordinea de zi. ▭ Țara noastră are să figureze la Expozițiunea universală. ODOBESCU, S. II 91. ♦ (Rar) A juca într-o piesă de teatru. Aș dori să vă văd figurînd în București pe o scenă mai înaltă. ALECSANDRI, T. I 286. 2. Tranz. (Franțuzism învechit; construit cu dativul persoanei) A-și închipui, a-și imagina. Iți figurezi poate că m-am născut pe lume ca o statuă... de marmoră. ALECSANDRI, T. 1209. Figurîndu-mi disputa ce avea să stîrnească propunerea mea, gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.
FIGURÁT, -Ă, figurați, -te, adj. (Despre sensul unor cuvinte sau al unor expresii) Întrebuințat (pe bază de alegorii, metafore etc.) în alt înțeles decît cel obișnuit, de obicei pentru efecte stilistice. «Fierbinte» cu sens figurat înseamnă «foarte puternic, profund, adînc». ▭ În acest sens figurat putem zice și noi că tipurile comediilor lui Caragiale sînt mai adevărate decît cele din viața reală. GHEREA, ST. CR. I 349. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil) Care conține (multe) figuri poetice. Stilul figurat al unui scriitor.
figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figurá vb., ind. prez. 1 sg. figuréz, 3 sg. și pl. figureáză
figurát adj. m., pl. figuráți; f. sg. figurátă, pl. figuráte
FIGURÁ vb. v. afla.
FIGURÁ vb. v. imagina, închipui, înfățișa, reprezenta, vedea.
FIGURÁT adj. metaforic, (înv.) metaforicește. (Limbaj ~.)
Figurat ≠ propriu
FIGURÁ vb. I. 1. intr. A fi prezent fizic, a fi de față undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă. 2. intr. A face figurație în teatru. 3. tr. A ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina, a închipui. [< fr. figurer, it., lat. figurare].
FIGURÁT, -Ă adj. (Despre sensul unor cuvinte, al unor expresii) Care este folosit într-un înțeles diferit față de cel propriu, obișnuit (întrebuințat astfel de obicei în scopuri afective, expresive etc.). ♦ (Despre stil) Bogat în figuri poetice. ♦ Elemente figurate = celulele din sânge. [Cf. fr. figuré, lat. figuratus].
FIGURÁ vb. I. intr. 1. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă. 2. a face figurație în teatru. II. tr. a ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina. (< fr. figurer, lat. figurare)
FIGURÁT, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, expresii) folosit în alt sens decât cel propriu, obișnuit. 2. (despre stil) bogat în imagini, în figuri poetice; figurativ (1). 3. elemente ~e = celulele din sânge. (< fr. figuré, lat. figuratus)
A FIGURÁ ~éz 1. intranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A apărea în calitate de participant. ~ ca martor. 2) A fi înscris ca obiect de discuție sau de analiză. 3) A juca rol de figurant (într-o piesă de teatru). 2. tranz. înv. A-și reprezenta în gând; a-și închipui; a-și imagina. /<fr. figurer
FIGURÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre sensuri) Care comportă un transfer semantic; întrebuințat cu valoare semantică modificată. 2) (despre limbă, stil) Care conține figuri de stil sau tropi; bogat în figuri de stil sau în tropi. /<lat. figuratus, fr. figuré
figurà v. 1. a reprezenta prin pictură sau sculptură: a figura un templu; 2. a reprezenta alegoric: mitologia figurează Timpul ca un moșneag cu coasa în mână; 3. a fi de față: a figura la o serbare.
figurat a. 1. reprezentat prin semne sau figuri: scrierea e vorbirea figurată; 2. reprezentat sub formă de alegorie: justiția e figurată ca o femeie cu o cumpănă în mână; 3. se zice de o vorbă luată într’un sens impropriu, de un stil în care s’află figuri de vorbe sau de cugetare.
*figurát, -ă adj. (fr. figuré, lat. figuratus). Reprezentat pin semne saŭ figurĭ: scrierea e vorbirea figurată. Reprezentat pin alegorie, metáforă saŭ alte figurĭ: înțeles figurat (ca: om plouat = umilit). Adv. În mod figurat: a vorbi figurat.
*figuréz v. tr. (lat. figúro, -áre). Reprezent, pictez, desemnez: mitologia figurează Timpu pintr’un moșneag cu coasa’n mînă. V. intr. Fac figură, îs văzut: crucea figurează pe toate bisericile creștineștĭ.
FIGURA vb. a se afla, a fi, a se găsi, a se număra. (~ printre invitați.)
figura vb. v. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂȚIȘA. REPREZENTA. VEDEA.
FIGURAT adj. metaforic, (înv.) metaforicesc. (Limbaj ~.)
FIGURÁT, -Ă adj. (cf. fr. figuré, lat. figuratus): în sintagmele limbaj figurat, sens figurat și stil figurat (v.).

figurat dex

Intrare: figura
figura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: figurat
figurat adjectiv