figurație definitie

11 definiții pentru figurație

figurație sf [At: F. N. 50 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr figuration, lat figuratio] 1 (Înv) Aspectul unui grup de obiecte așezate într-un anumit fel. 2 (Înv; îs) ~ de stele Constelație. 3 Ansamblul figuranților (1) (într-o reprezentație, într-un film etc.). 4 (Îe) A face ~ A avea rol de figurant. 5 Reprezentare figurativă (2). 6 (Îs) Noua ~ Mișcare artistică din anii '60 ai sec. XX, care a operat o întoarcere spre arta figurativă (2). 7 (Îs) ~ liberă Mișcare artistică a anilor '80 din sec. XX care s-a inspirat din benzile desenate pentru a realiza picturi de dimensiuni mari într-un stil simplu și colorat. 8 (Muz) Folosire a unor note străine de armonia inițială a unei piese.
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o piesă de teatru, într-un film etc.). Pentru montarea unei asemenea piese era nevoie de o figurație numeroasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/3. ◊ A face figurație = a avea rol de figurant (într-o piesă de teatru, într-un film etc.).
figuráție (-ți-e) s. f., art. figuráția (-ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (-ți-i-)
figuráție s. f. (sil. -ți-e), art. figuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (sil. -ți-i-)
FIGURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note străine de armonia inițială a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figurațiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio].
FIGURÁȚIE s. f. 1. ansamblul figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). ♦ a face ~ = a avea un rol de figurant. 2. (muz.) grup de note cu o anume constantă ritmică, la acompanierea unei linii melodice. (< fr. figuration, lat. figuratio)
FIGURÁȚIE ~i f. 1) Totalitate a figuranților care participă la un spectacol. 2) Parte a unui spectacol, jucată de figuranți. ◊ A face ~ a) a juca rolul de figurant; b) a fi figurant. 3) Complicare a facturii unei compoziții muzicale prin sunete ce însoțesc linia melodică, reliefând-o. [Art. figurația; G.-D. figurației; Sil. -ți-e] /<fr. figuration, lat. figuratio, ~onis
*figurațiúne f. (lat. figurátio, -ónis). Acțiunea de a figura. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
figurație (fr. figuration, germ. Figurierung, it. figurazione), rezultatul juxtapunerii (prin repetare sau secvențare; v. progresie) unei, eventual a mai multor, figuri (1) în cadrul discursului melodic propriu barocului* și clasicismului.

figurație dex

Intrare: figurație
figurație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e