Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

35 defini╚Ťii pentru figur─â

figura [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / Pzi: ~rez / E: fr figurer] 1 vt (Frî; construit cu dativul) A-și imagina. 2 vi A fi prezent undeva. 3 vi A lua parte la ceva. 4 vi A se afla înregistrat undeva. 5 vt (Rar; în artele plastice) A reda ceva.
figur─â sf [At: DOSOFTEI, V. S. 215 / A ╚Öi: (├«nv) fig~ / Pl: ~ri / E: fr figure, lat figura] 1 ├Änf─â╚Ťi╚Öare a fe╚Ťei, a obrazului cuiva ╚śi: chip (27), fa╚Ť─â (26), obraz. 2-3 (├Äe) A face ~ bun─â (sau rea) A face o impresie bun─â (sau rea) celor din jur. 4 (├Ävr; ├«e) A face ~ A ├«nsemna ceva (├«n societate). 5 (Fam; ├«e) A face (cuiva) ~ra A face (cuiva) o fars─â sau o surpriz─â nepl─âcut─â ╚śi: a trage clapa (cuiva), a am─âgi, a p─âc─âli. 6 (Fam; ├«e) A face ~ri A se da ├«n spectacol. 7 (Fam; ├«ae) A face fi╚Ťe. 8 (Fam; d. aparate, dispozitive etc; ├«ae) A nu func╚Ťiona (bine). 9 (Fam; ├«e) A se rupe ├«n ~ri A ├«ncerca cu orice pre╚Ť s─â impresioneze. 10 (├Äe) A face ~ de... A avea aeml de... 11 (├Äae) A fi considerat drept... 12 (├Äae) A ╚Ťine s─â fie considerat drept... 13 Imagine plastic─â a unei fiin╚Ťe sau a unui obiect, redat─â prin desen, pictur─â, sculptur─â etc. 14 (├Äs) ~ geometric─â Ansamblu format din puncte, linii ╚Öi suprafe╚Ťe. 15 (La jocul de c─âr╚Ťi) Carte care reprezint─â diverse personaje (valet, dam─â etc.). 16 (La ╚Öah) Fiecare dintre piesele de joc, av├ónd forme caracteristice. 17 Gr─âmad─â de nisip, de pietri╚Ö etc., care a fost cl─âdit─â ├«n form─â de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai u╚Öor volumul. 18 Fa╚Ť─â (1). 19 Persoan─â. 20 (Spc) Persoan─â purt─âtoare a unor caractere individuale sau sociale proprii ╚śi: personalitate, tip. 21 Personalitate marcant─â. 22 (├Äs) ~ de stil (sau poetic─â) Procedeu stilistic prin care se modific─â ├«n╚Ťelesul propriu al unui cuv├ónt sau se asociaz─â cuvintele ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót sensurile vechi s─â se ├«mbog─â╚Ťeasc─â, pentru a da mai mult─â for╚Ť─â imaginii sau expunerii prezentate. 23 (├Äs) ~ etimologic─â Construc╚Ťie sintactic─â ├«n care se al─âtur─â dou─â cuvinte ├«nrudite etimologic (de obicei un verb ╚Öi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. 24 (Log; ├«s) ~ri silogistice Forme de silogism care se deosebesc ├«ntre ele dup─â locul ocupat de termenul mediu ├«n premise. 25 (Psh; ├«oc fond) Modalitate prin care un element individual ╚Öi structurat se deta╚Öeaz─â de ceea ce ├«l ├«nconjoar─â. 26 (Cor) Succesiune de pa╚Öi efectuat─â simultan de mai mul╚Ťi dansatori. 27 (Spt) Exerci╚Ťiu ├«n programul unor discipline (patinaj, scrim─â, schi etc.). 28 (Muz) Motiv, grup de note care formeaz─â o unitate ritmic─â sau tematic─â.
FIGUR├ü, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ÔÖŽ A se afla ├«nregistrat, ├«nscris pe o list─â etc. 2. Tranz. (Rar) A ├«nf─â╚Ťi╚Öa ceva (├«n artele plastice). 3. Tranz. (├Änv.; construit cu dativul) A-╚Öi ├«nchipui, a-╚Öi imagina. ÔÇô Din fr. figurer.
FIG├ÜR─é, figuri, s. f. 1. ├Änf─â╚Ťi╚Öare a fe╚Ťei, a obrazului cuiva; chip, fa╚Ť─â, obraz. ÔŚŐ Expr. A face figur─â bun─â (sau rea) = a face o impresie bun─â (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o fars─â sau o surpriz─â nepl─âcut─â. A face figur─â de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ╚Ťine s─â fie considerat) drept... 2. Imagine plastic─â a unei fiin╚Ťe sau a unui obiect, redat─â prin desen, pictur─â, sculptur─â etc. ÔŚŐ Figur─â geometric─â = reprezentare plan─â ori ├«n spa╚Ťiu a unor suprafe╚Ťe, corpuri, drepte, segmente, unghiuri sau a altor elemente geometrice. ÔÖŽ (La jocul de c─âr╚Ťi) Carte care reprezint─â diverse personaje (valet, dam─â etc.). ÔÖŽ (La ╚Öah) Fiecare dintre piesele de joc, av├ónd forme caracteristice. ÔÖŽ Gr─âmad─â de nisip, de pietri╚Ö etc., care a fost cl─âdit─â ├«n form─â de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai u╚Öor volumul. 3. Persoan─â; (├«n special) persoan─â purt─âtoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (├Än sintagmele) Figur─â de stil (sau poetic─â) = procedeu stilistic prin care se modific─â ├«n╚Ťelesul propriu al unui cuv├ónt sau se asociaz─â cuvintele ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót sensurile vechi s─â se ├«mbog─â╚Ťeasc─â, pentru a da mai mult─â for╚Ť─â imaginii sau expunerii prezentate. Figur─â etimologic─â = construc╚Ťie sintactic─â ├«n care se al─âtur─â dou─â cuvinte ├«nrudite etimologic (de obicei un verb ╚Öi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. ÔÇ×╚śi-a tr─âit traiulÔÇŁ reprezint─â o figur─â etimologic─â. (Log.) Figur─â silogistic─â = form─â de silogism specificat─â de pozi╚Ťia termenului mediu ├«n premise. 5. Pozi╚Ťie sau ansamblu de pozi╚Ťii ╚Öi de mi╚Öc─âri la dans, la balet, la scrim─â, la patinaj etc. ÔÇô Din fr. figure, lat. figura.
FIGUR├ü, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ÔÖŽ A se afla ├«nregistrat, ├«nscris undeva. 2. Tranz. (Rar) A ├«nf─â╚Ťi╚Öa ceva (├«n artele plastice). 3. Tranz. (Fran╚Ťuzism ├«nv.; construit cu dativul) A-╚Öi ├«nchipui, a-╚Öi imagina. ÔÇô Din fr. figurer.
FIG├ÜR─é, figuri, s. f. 1. ├Änf─â╚Ťi╚Öare a fe╚Ťei, a obrazului cuiva; chip, fa╚Ť─â, obraz. ÔŚŐ Expr. A face figur─â bun─â (sau rea) = a face o impresie bun─â (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o fars─â sau o surpriz─â nepl─âcut─â. A face figur─â de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ╚Ťine s─â fie considerat) drept... 2. Imagine plastic─â a unei fiin╚Ťe sau a unui obiect, redat─â prin desen, pictur─â, sculptur─â etc. ÔŚŐ Figur─â geometric─â = ansamblu format din puncte, linii ╚Öi suprafe╚Ťe. ÔÖŽ (La jocul de c─âr╚Ťi) Carte care reprezint─â diverse personaje (valet, dam─â etc.). ÔÖŽ (La ╚Öah) Fiecare dintre piesele de joc, av├ónd forme caracteristice. ÔÖŽ Gr─âmad─â de nisip, de pietri╚Ö etc., care a fost cl─âdit─â ├«n form─â de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai u╚Öor volumul. 3. Persoan─â; (├«n special) persoan─â purt─âtoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (├Än sintagmele) Figur─â de stil (sau poetic─â) = procedeu stilistic prin care se modific─â ├«n╚Ťelesul propriu al unui cuv├ónt sau se asociaz─â cuvintele ├«n a╚Öa fel ca sensurile vechi s─â se ├«mbog─â╚Ťeasc─â, pentru a da mai mult─â for╚Ť─â imaginii sau expunerii prezentate. Figur─â etimologic─â = construc╚Ťie sintactic─â ├«n care se al─âtur─â dou─â cuvinte ├«nrudite etimologic (de obicei un verb ╚Öi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. ÔÇ×╚śi-a tr─âit traiulÔÇŁ reprezint─â o figur─â etimologic─â. (Log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc ├«ntre ele dup─â locul ocupat de termenul mediu ├«n premise. 5. Pozi╚Ťie sau ansamblu de pozi╚Ťii ╚Öi de mi╚Öc─âri la dans, la balet, la scrim─â, la patinaj etc. ÔÇô Din fr. figure, lat. figura.
FIGUR├ü, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. Aceast─â problem─â nu figureaz─â pe ordinea de zi. Ôľş ╚Üara noastr─â are s─â figureze la Expozi╚Ťiunea universal─â. ODOBESCU, S. II 91. ÔÖŽ (Rar) A juca ├«ntr-o pies─â de teatru. A╚Ö dori s─â v─â v─âd figur├«nd ├«n Bucure╚Öti pe o scen─â mai ├«nalt─â. ALECSANDRI, T. I 286. 2. Tranz. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit; construit cu dativul persoanei) A-╚Öi ├«nchipui, a-╚Öi imagina. I╚Ťi figurezi poate c─â m-am n─âscut pe lume ca o statu─â... de marmor─â. ALECSANDRI, T. 1209. Figur├«ndu-mi disputa ce avea s─â st├«rneasc─â propunerea mea, gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.
FIG├ÜR─é, figuri, s. f. 1. Chip, fa╚Ť─â, obraz. Figura lui e numai o schi╚Ť─â de chip omenesc. ARGHEZI, P. T. 63. Cuprins de-un fel de vag─â presim╚Ťire, P├«ndii pe-ascuns figura-i nemi╚Öcat─â. TOP├ÄRCEANU, S. A. 106. Catinca... avea o figur─â simpatic─â, un z├«mbet blajin ╚Öi ni╚Öte ochi mari ╚Öi duio╚Öi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 111. ÔŚŐ Expr. (Fran╚Ťuzism rar) A face figur─â (bun─â, rea etc.) = a face o anumit─â impresie (bun─â sau rea) celor din jur. Damele de la curte... f─âceau o trist─â figur─â. NEGRUZZI, S. I 104. Socote╚Öti c─â po╚Ťi oare... Ar─ât├«ndu-te ├«n lume vreo figur─â a face? ALEXANDRESCU, M. 268. A face figur─â de... = a avea aerul de..., a trece drept... Trebuie s─â fac─â sau figur─â de n─ât─âr─âu sau de impertinent. BOLINTINEANU, O. 318. (Familiar) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o fars─â, a p─âc─âli (pe cineva). Peste vreun sfert de ceas s-a ar─âtat Baciu, furios... poate pentru c─â ghicise c─â i-am f─âcut figura. PAS, Z. III 36. 2. Imagine plastic─â a unei persoane, a unui animal sau a unui obiect, redat─â prin desen, pictur─â, sculptur─â etc.; chip. Figuri de animale. Figuri de cear─â. Ôľş Zidurile par scrise ├«n ├«ntregime cu cifre ╚Öi cu figuri, SAHIA, U.R.S.S. 23. Face cu b─â╚Ťul s─âu figuri ╚śi scutur─â din frunte f─âc├«nd ├«ncre╚Ťituri. CO╚śBUC, P. II 191. ÔŚŐ Figur─â geometric─â = ansamblu de puncte, linii ╚Öi suprafe╚Ťe. Dreptunghiul este o figur─â geometric─â. ÔÖŽ (Fiz., Tehn.) Forma exterioar─â a unui corp. ÔÖŽ (La jocul de c─âr╚Ťi) Carte care reprezint─â diverse personaje (valet, dam─â etc.). ÔÖŽ (La ╚Öah) Fiecare dintre piesele de joc (rege, regin─â, nebun etc., p. ext. ╚Öi pion) av├«nd forme caracteristice. 3. Gr─âmad─â de nisip, de pietri╚Ö etc., ├«n form─â de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula, mai u╚Öor volumul. 4. Persoan─â. Acelea╚Öi figuri a╚Öteapt─â... sosirea trenurilor. SAHIA, N. 47. ÔÖŽ Persoan─â purt─âtoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. O sarcin─â de onoare care st─â ├«n fa╚Ťa scriitorilor no╚Ötri este crearea figurii tipice a comunistului, ├«n toat─â bog─â╚Ťia sa sufleteasc─â, demn de a fi exemplu ╚Öi obiect de imitare pentru oameni. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 7, 97. 5. (├Än expr.) Figur─â de stil sau figur─â poetic─â = procedeu stilistic prin care se modific─â accep╚Ťia proprie a unui cuv├«nt, pentru a da mai mult─â for╚Ť─â expunerii sau imaginii prezentate. ÔÖŽ (Logic─â) Figurile silogismului = forme de silogism care se deosebesc ├«ntre ele dup─â locul termenului mediu ├«n premise. 6. Pozi╚Ťie sau ansamblu de pozi╚Ťii ╚Öi mi╚Öc─âri (la un dans, la balet, la scrim─â, la patinaj etc.). Prima figur─â a cadrilului. Ôľş Dou─â profesoare tinere predau cursuri de balet. Fete ╚Öi b─âie╚Ťi executau, ├«n ritmul muzicii de pian, figurile explicate de maestre. SAHIA, U.R.S.S. 129.
figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
fig├║r─â s. f., g.-d. art. fig├║rii; pl. fig├║ri; abr. fig.
figur├í vb., ind. prez. 1 sg. figur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. figure├íz─â
fig├║r─â s. f., g.-d. art. fig├║rii; pl. fig├║ri
FIGURÁ vb. v. afla.
FIGUR├ü vb. v. imagina, ├«nchipui, ├«nf─â╚Ťi╚Öa, reprezenta, vedea.
FIG├ÜR─é s. 1. v. fa╚Ť─â. 2. v. fizionomie. 3. v. persoan─â. 4. imagine, simbol. (O ~ reprezent├ónd...) 5. v. pies─â. 6. pozi╚Ťie. (Cadrilul are numeroase ~.) 7. (LIT.) figur─â de stil = trop, (├«nv.) shim─â.
FIGUR├ü vb. I. 1. intr. A fi prezent fizic, a fi de fa╚Ť─â undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o list─â. 2. intr. A face figura╚Ťie ├«n teatru. 3. tr. A ilustra, a reprezenta ceva (├«n artele plastice); a imagina, a ├«nchipui. [< fr. figurer, it., lat. figurare].
FIG├ÜR─é s.f. 1. Chip, fa╚Ť─â, obraz. 2. Form─â exterioar─â a unui corp, a unei fiin╚Ťe; imaginea plastic─â (desenat─â, pictat─â, sculptat─â) a unui corp. ÔŚŐ Figur─â geometric─â = ansamblu de puncte, linii ╚Öi suprafe╚Ťe. ÔÖŽ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne ╚Öi personaje (valet, dam─â etc.). ÔÖŽ Fiecare dintre piesele de ╚Öah (cu o form─â caracteristic─â). 3. Persoan─â; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolic─â sau alegoric─â. ÔŚŐ Figur─â de stil (sau poetic─â) = procedeu stilistic prin care se schimb─â sensul propriu al unui cuv├ónt ├«n vers sau ├«n proz─â. V. trop. ÔÖŽ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozi╚Ťia termenului mediu ├«n premise. 6. Pozi╚Ťie, mi╚Öcare (la dans, la scrim─â etc.). [< it., lat. figura].
FIGUR├ü vb. I. intr. 1. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o list─â. 2. a face figura╚Ťie ├«n teatru. II. tr. a ilustra, a reprezenta ceva (├«n artele plastice); a imagina. (< fr. figurer, lat. figurare)
FIG├ÜR─é s. f. 1. chip, fa╚Ť─â, obraz. ÔÖŽ (fam.) a-i face ─â (cuiva) = a p─âc─âli, a face cuiva o fars─â. 2. form─â exterioar─â a unui corp, a unei fiin╚Ťe; imagine plastic─â a unui corp. ÔÖŽ (mat.) ~ geometric─â = ansamblu de puncte, linii ╚Öi suprafe╚Ťe. ÔŚŐ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne ╚Öi personaje. ÔŚŐ (╚Öah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoan─â; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolic─â sau alegoric─â a unei persoane, a unui animal sau obiect. ÔÖŽ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimb─â sensul propriu al unui cuv├ónt, ├«mbog─â╚Ťindu-i-se semnifica╚Ťia. ÔÖŽ ─ę silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul ├«n func╚Ťie de pozi╚Ťia termenilor ├«n premise. 6. pozi╚Ťie, mi╚Öcare (la dans, la scrim─â, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)
fig├║r─â (fig├║ri), s. f. ÔÇô 1. Chip, fa╚Ť─â, obraz. ÔÇô 2. Imagine plastic─â. ÔÇô 3. Persoan─â, tip. ÔÇô Mr. figur─â. Fr. figure, ├«n mr. din it. figura, cf. ngr. ¤ć╬╣╬│╬┐߯╗¤ü╬▒, alb. figur├ź. ÔÇô Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoan─â care particip─â la o pies─â de teatru f─âr─â a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurin─â, s. f. (statuet─â); configura, vb. (a lua o anumit─â form─â); configura╚Ťie, s. f. (├«nf─â╚Ťi╚Öare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefigura╚Ťie, s. f. (ac╚Ťiunea de a prefigura).
A FIGUR├ü ~├ęz 1. intranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A ap─ârea ├«n calitate de participant. ~ ca martor. 2) A fi ├«nscris ca obiect de discu╚Ťie sau de analiz─â. 3) A juca rol de figurant (├«ntr-o pies─â de teatru). 2. tranz. ├«nv. A-╚Öi reprezenta ├«n g├ónd; a-╚Öi ├«nchipui; a-╚Öi imagina. /<fr. figurer
FIG├ÜR─é ~i f. 1) Ansamblu de tr─âs─âturi specifice ale fe╚Ťei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiin╚Ťe, reprezentat─â printr-un desen, pictur─â sau sculptur─â. 3) fam. Om cu merite ├«n via╚Ťa public─â. 4) Carte de joc care reprezint─â persoane (valet, dam─â etc.). 5) Pies─â cu semnifica╚Ťie deosebit─â ├«n ╚Öah (rege, nebun, cal etc.). 6) Pozi╚Ťie (sau ansamblu de pozi╚Ťii) pe care o ia cineva ├«n timpul unor mi╚Öc─âri special orientate (la dans, ├«n sport, ├«n pilotaj etc.). ÔŚŐ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuv├óntului se modific─â pentru a reda plastic con╚Ťinutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura
figur├á v. 1. a reprezenta prin pictur─â sau sculptur─â: a figura un templu; 2. a reprezenta alegoric: mitologia figureaz─â Timpul ca un mo╚Öneag cu coasa ├«n m├ón─â; 3. a fi de fa╚Ť─â: a figura la o serbare.
figur─â f. 1. form─â exterioar─â a unui corp, a unei fiin╚Ťe; figur─â rotund─â; 2. fa╚Ťa omului: figur─â frumoas─â; 3. reprezentare de obiecte: figuri de plante; 4. imagine simbolic─â; 5. spa╚Ťiu m─ârginit de una sau mai multe linii: figur─â geometric─â; 6. linii descrise la dans; 7. accep╚Ťiune particular─â dat─â vorbelor sau construc╚Ťiunilor gramaticale: reticen╚Ťa e o figur─â de cugetare.
*fig├║r─â f., pl. ─ş (lat. fig├║ra, d. fingere, fictum, a imagina, de unde vine ╚Öi fictiv). Form─â exterioar─â a unu─ş corp. Fa╚Ťa omulu─ş. Aer, privire: figur─â vesel─â, trist─â. Simbol, emblem─â: cump─âna e figura drept─â╚Ťi─ş. Geom. Spa╚Ťi┼ş m─ârginit de lini─ş. Gram. Form─â de a vorbi ma─ş vi┼ş. De ex.: cÔÇÖo falc─âÔÇÖn cer ╚Öi cu altaÔÇÖn p─âm├«nt = grozav de furios, gata s─â te m─ân├«nce. Figur─ş la dans, la patinat, la gimnastic─â, diferite mi╚Öc─âr─ş.
*figur├ęz v. tr. (lat. fig├║ro, -├íre). Reprezent, pictez, desemnez: mitologia figureaz─â Timpu pintrÔÇÖun mo╚Öneag cu coasaÔÇÖn m├«n─â. V. intr. Fac figur─â, ├«s v─âzut: crucea figureaz─â pe toate bisericile cre╚Ötine╚Öt─ş.
FIGURA vb. a se afla, a fi, a se g─âsi, a se num─âra. (~ printre invita╚Ťi.)
figura vb. v. IMAGINA. ├ÄNCHIPUI. ├ÄNF─é╚ÜI╚śA. REPREZENTA. VEDEA.
FIGUR─é s. 1. fa╚Ť─â, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscut─â.) 2. aer, aspect, chip, expresie, fa╚Ť─â, fizionomie, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, min─â, obraz, (├«nv. ╚Öi pop.) boi, (reg.) s─âba╚Ö, (├«nv.) schim─â, vedere, (fam.) mutr─â. (Are o ~ mul╚Ťumit─â.) 3. chip, fa╚Ť─â, individ, ins, om, persoan─â, (pop.) cre╚Ötin, suflet, (Ban. ╚Öi Transilv.) nat, (├«nv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutr─â, tip, (peior.) creatur─â, specimen. (Ce ~ ai mai v─âzut pe acolo?) 4. imagine, simbol. (O ~ reprezent├«nd...) 5. pies─â. (~ ia jocul de ╚Öah.) 6. pozi╚Ťie. (Cadrilul are numeroase ~.) 7. (LIT.) figur─â de stil = trop, (├«nv.) shim─â.
figur─â (< lat. figura) 1. Unitate a discursului muzical care se constituie dintr-un desen melodico-ritmic de dimensiuni relativ restr├ónse (1/2 ÔÇô 2 m─âsuri*), caracterizat prin pregnan╚Ť─â metroritmic─â redus─â ╚Öi disponibilitate marcat─â pentru repetare ╚Öi secven╚Ťare (v. progresie). F. barocului* ╚Öi clasicismului* are un substrat acordic pronun╚Ťat. Dup─â H. Degen (Handbuch der Formenlehre, 1957), f. contribuie la na╚Öterea formelor* polif. [fug─â*, canon (4)], ├«n timp ce motivul* (ca ╚Öi tema*), mai ├«nc─ârcat cu sens armonic, la na╚Öterea celor omofone bitematice, de tipul sonatei*. Prin juxtapunere* cu ea ├«ns─â╚Öi, f. d─â na╚Ötere figura╚Ťiei*. 2. F. retoric─â (mai ales pl. lat. figurae musicae), cod de ├«ntors─âturi melodice (dar ╚Öi ritmico-armonice) precis configurate care, ├«n sec. 17-18, mai ales ├«n Germania, au fost puse ├«n leg─âtur─â cu muzicalitatea textului, cu sensul cuv├óntului (asem─ân├óndu-se prin aceasta ╚Öi cu f. de stil din literatur─â). Premisa parelelismului muzicii, ├«n cadrul celor ╚Öapte arte liberale precum ╚Öi progresiva accentuare a ÔÇ×expresivit─â╚ŤiiÔÇŁ ├«n cadrul polif. (├«ncep├ónd cu Dufay) au dat na╚Ötere unor f. retorice, care, pentru muzicienii cercurilor protestante din Germania mai ales, trebuiau s─â se integreze semnificativ cu ÔÇ×discursulÔÇŁ muzical (discurs c─âruia i se cerea s─â aib─â for╚Ťa de convingere a unei cuv├ónt─âri, a unei predici). Tratatele de comp. ale sec. 17-18 con╚Ťineau, ├«n vremea barocului germ. (ex. la Burmeister ╚Öi Mattheson), ╚Öi o parte dedicat─â f. retorice (├«n sens didactic, germ. Figurenlehre). Au fost larg ├«ntrebuin╚Ťate ├«n muzica voc. dar au p─âtruns ╚Öi ├«n cea instr., fiind identificabile ├«ntre Rena╚Öterea* t├órzie (Lassus), barocul timpuriu (Sch├╝tz) ╚Öi p├ón─â la finele barocului (J.S. Bach) (v. afectelor, teoria; ethos). Principalele f. dup─â Burmeister (cea mai complet─â ╚Öi sistematic─â prezentare), sunt: hypotyposis ╚Öi speciile sale: anabasis, circulatio, fuga (alio nempe sensu), hyperbole, catabasis, tirata; f. melodice: exclamatio, interrogatio, passus (saltus), duriusculus, pathopoeia, synaeresis; f. pauzelor: abruptio, apokope, aposiopesis, homoioteleuton, suspiratio, tmesis; f. repet─ârii: emphasis, anadiplosis, analepsis, anaphora, anaploke, climax, epanalepsis, epistrophe, epizeuxis, hyperbaton, mimesis, palilogia, paronomasia, polyptoton, polysyndenton, symploke; f. fugii*: hypallage, parembole; f. facturii [polif.-arm.]: antitheton, catachresis, congeries, ellipsis, fauxbourdon*, heterolepsis, metabasis*, metalepsis, multiplicatio (estensio), noema, parrhesia, pleonasmos. Cercet─âtorii moderni au propus, pe baza tratatelor din sec. 17-18, diverse alte posibile taxinomii (v. retoric─â muzical─â). G. Buelow, ├«n Grove (1994), grupeaz─â ╚Öapte categorii, alc─âtuite din f. cele mai folosite ├«n crea╚Ťie: ale repeti╚Ťiei melodice, cele bazate pe imita╚Ťia fugat─â, cele formate prin structuri de disonan╚Ťe, figuri intervalice, hypotyposis, f. sonore ╚Öi cele formate prin pauze*. H. Krones, ├«n MGG (1997), analizeaz─â f. melodice, armonice, melodico-armonice ╚Öi f.-pauze.
FIGUR─é ETIMOLOGIC─é s. f. + adj. (< it., lat. figura, cf. fr. figure + fr. ├ętimologique): construc╚Ťie sintactic─â ├«n care se al─âtur─â dou─â cuvinte ├«nrudite etimologic (de obicei un verb ╚Öi un substantiv cu func╚Ťie de subiect sau de complement direct intern) sau apropiate semantic, ca de exemplu ╚Öi-a tr─âit traiul, a c├óntat un c├óntec, sapa sap─â, scrie o scrisoare etc.
figur─â etimologic─â, sin. parigmenon.
a face figura (cuiva) expr. 1. a dezam─âgi (pe cineva), a decep╚Ťiona (pe cineva). 2. a p─âc─âli (pe cineva), a ├«n╚Öela (pe cineva).
a se rupe în figuri expr. (adol.) a se grozăvi, a se fuduli.
mare figur─â expr. persoan─â imprevizibil─â, care surprinde prin ac╚Ťiunile sau felul s─âu de-a fi.

Figur─â dex online | sinonim

Figur─â definitie

Intrare: figur─â
figur─â substantiv feminin
Intrare: figura
figura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: figur─â etimologic─â
figur─â etimologic─â compus substantiv feminin