figaro smi [At: DN3 / E: fr figaro cf Figaro] (Fam) 1 Coafor. 2 Bărbier. 3 Om ingenios.

FÍGARO s.m. (Fam.) Coafor, bărbier; om ingenios. [< fr. figaro, cf. Figaro – personaj din „Bărbierul din Sevilla” și din „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais].

FÍGARO s. m. (fam.) coafor, bărbier. (< fr. figaro)

*figaró n., pl. ourĭ (fr. figaro, d. sp. figaro). Barb. Bondă, vestă femeĭască.

FIGARO, personaj din comediile lui Beaumarchais („Bărbierul din Sevilla”, „Nunta lui Figaro”, „Mama vinovată”). Spiritual și abil, F. este întruchiparea istețimii și iscusinței populare împotriva abuzurilor aristocraților.

FIGARO (Le ~), ziar francez conservator, înființat la Paris, în 1826, de M. Alhoy și É. Arago, ca săptămânal umoristic, din 1827, cotidian, cu apariție neregulată; reînființat ca săptămânal, în 1854, de H. de Villemessant; din 1866, cotidian.