fiertură definitie

12 definiții pentru fiertură

fiertu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 206/2 / Pl: ~ri / E: fiert + -ură] 1 (Rar) Fierbere. 2 (Îe) A băga (pe cineva) în ~ri A speria (pe cineva) foarte tare Și: a băga (pe cineva) în sperieți. 3-4 Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 5 (Ccr) Orice fel de mâncare cu zeamă. 6 (Spc) Ciorbă.
FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.
FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.
FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mîncare sau băutură preparată prin fierbere. Oala cu fiertură dădea într-una în foc. BUJOR, S. 74. Ilinca... pregăti repede o fiertură de pasăre. VLAHUȚĂ, O. A. 131. Cînd fiertură în oală Și cînd mămăligă goală. PANN, P. V. I 151. 2. Fierbere, clocot. Du-te de le mai dă o fiertură [dulceților], pînă s-or lega cumsecade. ALECSANDRI, T. 323.
fiertúră (fier-) s. f., g.-d. art. fiertúrii; pl. fiertúri
fiertúră s. f. (sil. fier-), g.-d. art. fiertúrii; pl. fiertúri
FIERTÚRĂ s. v. clocot, clocotire, fierbere, fiert.
FIERTÚRĂ ~i f. 1) Mâncare (fierbinte) pregătită prin fierberea unor produse alimentare solide. 2) Băutură (de obicei medicamentoasă) căpătată prin fierberea unor plante sau fructe într-un lichid. ~ de măceș. /fiert + suf. ~ură
fiertură n. 1. rezultatul fierberii sau coacerii; 2. supă fiartă fără carne.
fertúră (est) și fĭe- (vest) f., pl. ĭ. Mîncare feartă, ca: supa, borșu (cĭorba).
fĭertúră, V. fertură.
fiertu s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT.

fiertură dex

Intrare: fiertură
fiertură substantiv feminin
  • silabisire: fier-