fierbințeală definitie

12 definiții pentru fierbințeală

fierbințea sf [At: PSALT., ap. GCR. 106 / V: (reg) fer~, her~ / Pl: ~eli / E: fierbinte + -eală] 1 Temperatură ridicată (a aerului). 2 Căldură dogoritoare (răspândită de razele Soarelui, de o sursă de căldură etc.) Și: arșiță, dogoare. 3 (Înv) Căldură sufletească. 4 (Fig) Stare de trăire intensă Și: înflăcărare, tensiune. 5 (Înv) Pornire. 6 (Pop) Temperatură mare a corpului Și: febră (1), (pop) arșiță (2). 7 (Înv; îs) ~ la picioare Boală manifestată prin înroșirea picioarelor, prezența unor vezicule pline cu apă și mâncărime intensă.
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.
FIERBINTEÁLĂ s. f. v. fierbințeală.
FIERBINȚEÁLĂ, (2) fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspîndită de razele soarelui, de aerul înfierbîntat etc.); arșiță. ♦ Fig. Înflăcărare, însuflețire, aprindere. În fierbințeala bătăliei, ciungul a scos din haină și mîna cealaltă. PAS, Z. I 53. (Cu pronunțare regională) În fierbințeala tinereții și a începutului lor de prietenie, tătarul trase jungherul de la coapsă și se crestă la braț. SADOVEANU, O. VII 19. 2. Stare de febră, însoțită adesea de frisoane, de îmbujorarea obrajilor etc. Simțind o fierbințeală mare, își lepădă șalul. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ (La pl. cu aceeași valoare ca la sg.) Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. Într-o noapte avuse fierbințeli mari, dureri de cap și bătaie de inimă. RETEGANUL, P. IV 4. – Variantă: (regional) fierbinteală s. f.
fierbințeálă (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli
fierbințeálă s. f. (sil. fier-), g-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli
FIERBINȚEÁLĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare. 3. v. febră.
FIERBINȚEÁLĂ ~éli f. 1) Stare a ceea ce este fierbinte. 2) fam. Temperatură ridicată a corpului; febră. [Sil. fier-bin-] /fierbinte + suf. ~eală
fierbințeală f. 1. starea celui fierbinte; 2. căldură arzătoare; 3. fig. vehemență.
ferbințeálă (est) și fĭe- (vest) f., pl. elĭ. Starea lucruluĭ ferbinte: ferbințeala apeĭ. Căldură arzătoare: ferbințeala soareluĭ. Căldură neobișnuită saŭ de boală în corp: bolnavu are ferbințeală (saŭ ferbințelĭ). Fig. Ardoare. – În nord -teală.
FIERBINȚEA s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoare, dogoreală, pară. văpaie. (~ focului.) 3. (MED.) călduri (pl.), febră, friguri (pl.), temperatură, (pop.) arșiță, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)

fierbințeală dex

Intrare: fierbințeală
fierbinteală substantiv feminin
fierbințeală substantiv feminin
  • silabisire: fier-