Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fierb─âtor

fierb─âtor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 52/1 / V: (reg) herb─âtoare sf / Pl: (2-5) ~i sm, sf, (1, 6) ~oare a, sn / E: fierbe + -─âtor] 1 a (Iuz; d. un obiect) ├Än care fierbe ceva. 2 sf (├Änv; nob) Fierbere. 3. sf (├Änv; nob) Lichid de fierbere. 4 sf (Reg) Fierb─ârie. 5 sf (Reg) Loc ├«n r├óu unde apa se ridic─â ╚Öi se afund─â concomitent. 6 sm Muncitor industrial care execut─â opera╚Ťiile de fierbere ├«n cadrul extragerii sau prelucr─ârii unor materii prime. 7 sn (Teh) Aparat care serve╚Öte la fierberea unor lichide.
FIERB─éT├ôR, (1) fierb─âtori, s. m., (2) fierb─âtoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execut─â opera╚Ťiile de fierbere ├«n cadrul extragerii sau prelucr─ârii unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instala╚Ťie care serve╚Öte la fierberea unor lichide; plonjor. ÔÇô Fierbe + suf. -─âtor.
FIERB─éT├ôR, (1) fierb─âtori, s. m., (2) fierb─âtoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execut─â opera╚Ťiile de fierbere ├«n cadrul extragerii sau prelucr─ârii unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care serve╚Öte la fierberea unor lichide; plonjor. ÔÇô Fierbe + suf. -─âtor.
FIERB─éT├ôR1, fierb─âtori, s. m. Muncitor industrial care execut─â opera╚Ťiile de fierbere ├«n cadrul extragerii sau prelucr─ârii materiilor prime. Fierb─âtor de zah─âr. Fierb─âtor de celuloz─â.
FIERBĂTÓR2, fierbătoare, s. n. (Tehn.) Aparat în care se fierbe un lichid.
fierb─ât├│r1 (persoan─â) (fier-) s. m., pl. fierb─ât├│ri
fierbătór2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoáre
fierb─ât├│r (persoan─â) s. m. (sil. fier-), pl. fierb─ât├│ri
fierbătór (aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
FIERB─éT├ôR2 ~i m. Muncitor specializat ├«n opera╚Ťii de fierbere (├«n procesele industriale). /a fierbe + suf. ~─âtor
FIERBĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru fierberea unor lichide. /a fierbe + suf. ~ător
fierb─ât├│r1 s. m. 1961 Muncitor care execut─â opera╚Ťii de fierbere ├«n cadrul prelucr─ârii unor materii prime v. evaporator (din fierbe + -[─â]tor; DEX)
fierb─ât├│r2 s. n. (gosp.) Mic aparat care, pus la priz─â, face s─â fiarb─â lichidul dintr-un recipient ÔŚŐ ÔÇ×Cristi ╚Öi-a preparat cafeaua cu fierb─âtorul.ÔÇŁ (din fierbe + -[─â]tor; DT; DEX)

Fierb─âtor dex online | sinonim

Fierb─âtor definitie

Intrare: fierb─âtor (persoan─â)
fierb─âtor persoan─â substantiv masculin
  • silabisire: fier-
Intrare: fierb─âtor (aparat)
fierb─âtor aparat substantiv neutru
  • silabisire: fier-