fierbător definitie

13 definiții pentru fierbător

fierbător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 52/1 / V: (reg) herbătoare sf / Pl: (2-5) ~i sm, sf, (1, 6) ~oare a, sn / E: fierbe + -ător] 1 a (Iuz; d. un obiect) În care fierbe ceva. 2 sf (Înv; nob) Fierbere. 3. sf (Înv; nob) Lichid de fierbere. 4 sf (Reg) Fierbărie. 5 sf (Reg) Loc în râu unde apa se ridică și se afundă concomitent. 6 sm Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 7 sn (Teh) Aparat care servește la fierberea unor lichide.
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
FIERBĂTÓR1, fierbători, s. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării materiilor prime. Fierbător de zahăr. Fierbător de celuloză.
FIERBĂTÓR2, fierbătoare, s. n. (Tehn.) Aparat în care se fierbe un lichid.
fierbătór1 (persoană) (fier-) s. m., pl. fierbătóri
fierbătór2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoáre
fierbătór (persoană) s. m. (sil. fier-), pl. fierbătóri
fierbătór (aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
FIERBĂTÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător
FIERBĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru fierberea unor lichide. /a fierbe + suf. ~ător
fierbătór1 s. m. 1961 Muncitor care execută operații de fierbere în cadrul prelucrării unor materii prime v. evaporator (din fierbe + -[ă]tor; DEX)
fierbătór2 s. n. (gosp.) Mic aparat care, pus la priză, face să fiarbă lichidul dintr-un recipient ◊ „Cristi și-a preparat cafeaua cu fierbătorul.” (din fierbe + -[ă]tor; DT; DEX)

fierbător dex

Intrare: fierbător (persoană)
fierbător persoană substantiv masculin
  • silabisire: fier-
Intrare: fierbător (aparat)
fierbător aparat substantiv neutru
  • silabisire: fier-