Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru fierb─âtoare

fierb─âtor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 52/1 / V: (reg) herb─âtoare sf / Pl: (2-5) ~i sm, sf, (1, 6) ~oare a, sn / E: fierbe + -─âtor] 1 a (Iuz; d. un obiect) ├Än care fierbe ceva. 2 sf (├Änv; nob) Fierbere. 3. sf (├Änv; nob) Lichid de fierbere. 4 sf (Reg) Fierb─ârie. 5 sf (Reg) Loc ├«n r├óu unde apa se ridic─â ╚Öi se afund─â concomitent. 6 sm Muncitor industrial care execut─â opera╚Ťiile de fierbere ├«n cadrul extragerii sau prelucr─ârii unor materii prime. 7 sn (Teh) Aparat care serve╚Öte la fierberea unor lichide.
FIERB─éT├ôR, (1) fierb─âtori, s. m., (2) fierb─âtoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execut─â opera╚Ťiile de fierbere ├«n cadrul extragerii sau prelucr─ârii unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instala╚Ťie care serve╚Öte la fierberea unor lichide; plonjor. ÔÇô Fierbe + suf. -─âtor.
FIERB─éT├ôR, (1) fierb─âtori, s. m., (2) fierb─âtoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execut─â opera╚Ťiile de fierbere ├«n cadrul extragerii sau prelucr─ârii unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care serve╚Öte la fierberea unor lichide; plonjor. ÔÇô Fierbe + suf. -─âtor.
FIERBĂTÓR2, fierbătoare, s. n. (Tehn.) Aparat în care se fierbe un lichid.
fierbătór (aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
FIERBĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru fierberea unor lichide. /a fierbe + suf. ~ător
fierb─âto├íre, fierb─ât├│ri, s.f. (reg.) 1. (├«nv.) lichid ├«n fierbere; clocot, fierbere. 2. desp─âr╚Ťitur─â ├«n st├ón─â unde se fierbe urda.

Fierb─âtoare dex online | sinonim

Fierb─âtoare definitie

Intrare: fierb─âtor (aparat)
fierb─âtor aparat substantiv neutru
  • silabisire: fier-
Intrare: fierb─âtoare
fierb─âtoare