fierbătoare definitie

7 definiții pentru fierbătoare

fierbător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 52/1 / V: (reg) herbătoare sf / Pl: (2-5) ~i sm, sf, (1, 6) ~oare a, sn / E: fierbe + -ător] 1 a (Iuz; d. un obiect) În care fierbe ceva. 2 sf (Înv; nob) Fierbere. 3. sf (Înv; nob) Lichid de fierbere. 4 sf (Reg) Fierbărie. 5 sf (Reg) Loc în râu unde apa se ridică și se afundă concomitent. 6 sm Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 7 sn (Teh) Aparat care servește la fierberea unor lichide.
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
FIERBĂTÓR2, fierbătoare, s. n. (Tehn.) Aparat în care se fierbe un lichid.
fierbătór (aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
FIERBĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru fierberea unor lichide. /a fierbe + suf. ~ător
fierbătoáre, fierbătóri, s.f. (reg.) 1. (înv.) lichid în fierbere; clocot, fierbere. 2. despărțitură în stână unde se fierbe urda.

fierbătoare dex

Intrare: fierbător (aparat)
fierbător aparat substantiv neutru
  • silabisire: fier-
Intrare: fierbătoare
fierbătoare