fief definitie

11 definiții pentru fief

fief sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr fief] 1 (În Evul Mediu) Feudă. 2 (În Evul Mediu) Drept de proprietate asupra unei feude. 3 (Fig) Zonă de influență absolută sau preponderentă. 4 (Fig; îs) ~ electoral Circumscripție electorală în care un candidat își desfășoară activitatea pentru a-și asigura reușita în alegeri.
FIÉF, fiefuri, s. n. (În Evul Mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.
FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.
FIEF, fiefuri, s. n. (În orînduirea feudală) Domeniu dat în stăpînire de către un senior vasalului său, cu obligația ca acesta să-i recunoască suzeranitatea; dreptul de proprietate asupra unui astfel de domeniu; feudă. ◊ Fig. Fief electoral = circumscripție electorală pe care un candidat politic din regimurile burgheze o consideră drept domeniu propriu pentru a-și desfășura activitatea care să-i aducă victoria în alegeri.
fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)
fiéf s. n., pl. fiéfuri
FIÉF s. v. feudă.
FIÉF s.n. Feudă; proprietate asupra unei feude. ♦ (Fig.) Posesiune exclusivă, absolută. [Pron. fi-ef. / < fr. fief].
FIÉF s. n. 1. feudă. 2. (fig.) teritoriu, posesiune exclusivă, absolută. ♦ ~ electoral = zonă în care un partid sau un personaj politic se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor. (< fr. fief)
*fiéf n., pl. e și urĭ (fr. fief. V. feud). Feud.
FIEF s. (IST.) feudă.

fief dex

Intrare: fief
fief substantiv neutru