fidelitate definitie

15 definiții pentru fidelitate

fidelitate sf [At: ODOBESCU, S. II, 361 / Pl: ~tăți / E: fr fidélité, lat fidelitas, -atis] 1 Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc. Și: credință, devotament. 2 Loialitate conjugală. 3 Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 4 (Teh; îs) Înaltă ~ Calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate) Și: hi-fi.
FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.
FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.
FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudini etc. (față de cineva sau ceva); credință, devotament. Cu prilejul vizitei lui Petru cel Mare la Iași, Constantin Brîncoveanu îi trimite o scrisoare, dîndu-i din nou asigurări de fidelitate. IST. R.P.R. 214. 2. Exactitate, precizie în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text etc. [Traducătorii trebuie] să se silească a reprezenta pre romînește, în mod clar și cu fidelitate, atît înțelesul general al frazelor și al cuvintelor, cît și toată acea minunată varietate de nuanțe... a frumoaselor și măiestritelor limbe antice. ODOBESCU, S. II 361.
fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelitắții
fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelității
FIDELITÁTE s. 1. cinste, credință, devotament, statornicie, (livr.) lealitate, loialitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soțul ei.) 2. v. exactitate.
Fidelitate ≠ infidelitate
FIDELITÁTE s.f. 1. Statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament. 2. Exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text etc.). [Cf. fr. fidélité, lat. fidelitas].
FIDELITÁTE s. f. 1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament. 2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.). ♦ înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate. 3. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație. (< fr. fidélité, lat. fidelitas)
FIDELITÁTE f. Caracter fidel. /<fr. fidélité, lat. fidelitas, ~atis
fidelitate f. 1. calitatea celui fidel; 2. exactitate scrupuloasă.
*fidelitáte f. (lat. fidélitas, -átis). Credință, devotament: fidelitatea cîneluĭ. Exactitate: fidelitatea uneĭ traducerĭ.
FIDELITATE s. 1. cinste, credință, devotament, statornicie, (livr.) lealitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soțul ei.) 2. exactitate, exactitudine. (Reprodus cu ~; ~ unei traduceri.)
fidelitáte s. f. în sint. mare, înaltă fidelitate Reproducere fidelă a sunetului ◊ „Repertoriul muzical a fost împrospătat cu cele mai noi șlagăre românești și străine care sunt transmise de o stație de mare fidelitate.R.l. 1 VIII 79 p. 5 (după engl. americ. high fidelity [hi-fi]; DEX-S)

fidelitate dex

Intrare: fidelitate
fidelitate substantiv feminin