ficomicete definitie

10 definiții pentru ficomicete

fico- [At: DN3 / E: fr phyco-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 (Referitor la) algă. 2 De algă.
ficomicete sfp [At: DEX / E: fr phycomycètes] Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue.
FICOMICÉTĂ, ficomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue; (și la sg.) ciupercă din această clasă. – Din fr. phycomycètes.
FICOMICÉTE s. f. pl. Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue. – Din fr. phycomycètes.
!ficomicétă s. f., g.-d. art. ficomicétei; pl. ficomicéte
ficomicéte s. f. pl.
FICOMICÉTE s.f.pl. Clasă de ciuperci inferioare, cuprinzând mucegaiurile saprofite și parazite. [< fr. phycomycètes, cf. gr. phykos – algă, mykos – ciupercă].
FICOMICÉTE s. f. pl. clasă de ciuperci inferioare: mucega-iurile saprofite și parazite; sifomicete. (< fr. phycomycètes)
FICOMICÉTĂ ~e f. 1) la pl. Clasă de ciuperci parazite care provoacă mana cartofului și a tomatelor. 2) Ciupercă din această clasă. /<fr. phycomycetes
FICO- „algă de culoare verzuie”. ◊ gr. phykos „algă” > fr. phyco-, germ. phyko-, engl. phyco- > rom. fico-. □ ~cian (v. -cian), s. n., materie colorantă albastră, specifică cianoficeelor; ~crom (v. -crom), s. m., pigment albastru-verzui, prezent la algele albastre; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în ficologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul algelor; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci parazite sau saprofite, cuprinzînd mucegaiurile, al căror aparat vegetativ este format dintr-un miceliu ramificat; ~riză (v. -riză), s. f., tip de simbioză între alge și rădăcinile unor plante.

ficomicete dex

Intrare: ficomicetă
ficomicetă substantiv feminin