ficologie definitie

8 definiții pentru ficologie

fico- [At: DN3 / E: fr phyco-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 (Referitor la) algă. 2 De algă.
ficologie sfs [At: DN3 / E: fr phycologie] Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor.
ficologíe s. f., art. ficología, g.-d. ficologíi, art. ficologíei
ficologíe s. f., art. ficología, g.-d. ficologíi, art. ficologíei
FICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor. [< fr. phycologie].
FICOLOGÍE s. f. algologie. (< fr. phycologie)
FICOLOGÍE f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. [Art. ficologia; G.-D. ficologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phycologie
FICO- „algă de culoare verzuie”. ◊ gr. phykos „algă” > fr. phyco-, germ. phyko-, engl. phyco- > rom. fico-. □ ~cian (v. -cian), s. n., materie colorantă albastră, specifică cianoficeelor; ~crom (v. -crom), s. m., pigment albastru-verzui, prezent la algele albastre; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în ficologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul algelor; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci parazite sau saprofite, cuprinzînd mucegaiurile, al căror aparat vegetativ este format dintr-un miceliu ramificat; ~riză (v. -riză), s. f., tip de simbioză între alge și rădăcinile unor plante.

ficologie dex

Intrare: ficologie
ficologie substantiv feminin