ficționalism definitie

9 definiții pentru ficționalism

ficționalism sn [At: DN3 / P: ~ți-o~ / E: fr fictionnalisme] (Fiz) Concepție idealist-subiectivă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple presupuneri, simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni.
FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție filosofică potrivit căreia oamenii folosesc categoriile ca și cum ar fi adevărate, deoarece ele se dovedesc utile în practică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme.
FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție idealist-subiectivă după care cunoașterea se bazează pe ficțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme.
ficționalísm (-ți-o-) s. n.
ficționalísm s. n. (sil. -ți-o-)
FICȚIONALÍSM s.n. Concepție idealist-subiectivă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple presupuneri, simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnalisme].
FICȚIONALÍSM s. n. concepție idealistă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. (< fr. fictionnalisme)
FICȚIONALÍSM n. Curent în filozofie, care afirmă că în procesul cunoașterii gândirea omului operează doar cu niște ficțiuni. [Sil. -ți-o-] /<fr. fictionnalisme
FICȚIONALÍSM (< germ., rus.) s. n. Concepție filozofică formulată de Hans Vaihinger în lucrarea „Filozofia lui ca și cum”, potrivit căreia oamenii întrebuințează „ca și cum”, de parcă ar fi adevărate, deoarece se dovedesc utile în practică, deși ele sunt ficțiuni sau convenții stabilite arbitrar.

ficționalism dex

Intrare: ficționalism
ficționalism substantiv neutru
  • silabisire: -ți-o-