fibrilă sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 321 / Pl: ~le / E: fr fibrille] 1 (Atm) Fibră (1) mică. 2 (Atm) Element constitutiv al unei fibre (1). 3 (Atm) Element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 4 Parte constitutivă a unor fibre textile.
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. Element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile.
FIBRILÁ vb. I. 1. tr. A supune un material operației de fibrilare. 2. intr. (Med.) A face fibrilație; a avea o fibrilație. [Cf. it. fibrillare, fr. fibriller].
FIBRÍLĂ s.f. 1. Fibră mică. ♦ Element al unui țesut conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unei fibre textile. [< fr. fibrille, lat. fibrilla].