fibră definitie

15 definiții pentru fibră

fibră sf [At: ARDELEANU, U. D. 35 / Pl: ~re / E: fr fibre, lat fibra] 1 Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 2 Celulă vegetală alungită situată în țesutul diverselor părți ale unei plante. 3 Material în formă de fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. 4 (Teh; îs) ~ optică Fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. 5 (Teh) Linie, loc geometric al punctelor de pe segmentele de rază de curbură, care sunt egal depărtate de exteriorul sau de interiorul unei piese supuse la încovoiere.
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. ◊ Fibră sintetică = fibră obținută prin filare din soluții sau din topituri ale polimerilor sintetici. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul lemnos. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Material în formă de fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul diverselor părți ale unei plante. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Corp în formă de fir subțire, flexibil, netors, de proveniență vegetală, animală, minerală sau obținut pe cale sintetică, folosit ca materie primă la fabricarea unor produse industriale (ca țesături, hîrtie etc.). Fibre textile. Fibre lemnoase. Fibre de in. 2. (Anat.) Fiecare dintre filamentele care alcătuiesc țesuturile organismului omenesc. Fibre musculare. Fibre nervoase. ◊ Fig. Întreagă această înfățișare a lumii oprește în loc ființa în ale cărei priviri s-a oglindit, trăgînd-o înapoi, reținîndu-i ca un magnet puternic fiecare fibră. BOGZA, C. O. 87. Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. 3. (În expr.) Fibră Vulcan = material sintetic obținut din hidroceluloză, rezistent la benzină și la uleiuri, întrebuințat la confecționarea geamantanelor, a roților etc.
fíbră (fi-bră) s. f., g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre
fíbră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre
FÍBRĂ s. v. fir.
FÍBRĂ s.f. 1. Fir subțire, flexibil, obținut din anumite țesuturi vegetale sau pe cale sintetică și folosit la fabricarea țesăturilor, a hârtiei etc. 2. (Anat.) Formație cu aspect de fir care alcătuiește un țesut organic. // (În forma fibr-, fibri-, fibro-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „(referitor la) fibră”, „cu aspect de fibră”, „compus din fibre”. [< fr. fibre, it., lat. fibra].
FÍBRĂ s. f. 1. fir subțire, flexibil, folosit la fabricarea țesăturilor, a hârtiei etc. ♦ ~ optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, pentru transmiterea informațiilor. ◊ formație filiformă a unui material. 2. element filamentos care intră în alcătuirea țesuturilor organice. (< fr. fibre, lat. fibra)
FÍBRĂ ~e f. 1) Fir subțire și lung de origine vegetală, animală sau produs pe cale sintetică; filament. 2) Formație organică filiformă din componența unui țesut vegetal sau animal. ~ lemnoasă. ~ musculară. 3) Material rezistent, obținut din celuloză, întrebuințat ca izolant și ca imitație de piele. ◊ ~ optică fibră specială de sticlă, folosită pentru transmiterea informațiilor. /<fr. fibre, lat. fibra
fibră f. 1. filamentele ce constituiesc mușchii și membranele ființelor însuflețite; 2. filamentele vegetalelor; 3. fig. cauza sensațiunilor și a sentimentelor.
*fíbră f., pl. e (lat. fibra). Numele filamentelor care, dispuse în fascicule, constitue anumite substanțe animale, vegetale saŭ minerale: din fibre de lemn se face hîrtie. Fig. Sensibilitate: a avea fibra sensibilă.
FIBRĂ s. fir. (~ textilă.)
fíbră óptică sint. s. 1964 Cilindru cu un diametru minuscul, conducător al luminii prin reflexie totală, folosit la transmiterea informațiilor v. circuit integrat, fibroscop (din fr. fibre optique; DEX-S)
FÍBRĂ (< fr., lat.) s. f. 1. (Și în sintagma fibră textilă) Corp solid în formă de filament foarte subțire, de proveniență vegetală, animală, minerală sau produs pe cale sintetică, folosit la fabricarea țesăturilor și a tricoturilor. ◊ F. chimică = f. obținută pe cale chimică, prin filare, din soluții sau topituri de polimeri naturali ori sintetici. F. artificială = denumire improprie pentru f. obținută prin transformarea chimică a polimerilor naturali, precum celuloză, cazeina etc. F. sintetică = f. obținută, prin filare, din soluții sau din topituri ale polimerilor sintetici; pot fi poliamidice (nailon, relon, capron etc., poliesterice (tergal), polinitrilacrilice (melana). F. vulcan = material dur și rezistent obținut din carton îmbibat cu clorură de zinc, apoi presat puternic și spălat cu apă; este folosit la fabricarea de geamantane, roți dințate etc. 2. (BOT.) F. lemnoasă = celulă vegetală alungită, cu pereți îngroșați și lignificați, situată în țesutul lemnos. F. liberiană = celulă vegetală alungită, cu lumenul redus și pereții sclerificați, nelignificați; este dispusă izolat sau în fascicule în tulpini și frunze. 3. (ANAT., HIST.) Nume dat unor formațiuni alungite care alcătuiesc țesuturi reprezentate prin celule modificate (f. musculară, f. elastică), fie printr-o prelungire celulară (f. nervoasă) etc. 4. (TEHN.) Succesiunea punctelor materiale care se găsesc pe o linie paralelă cu axa unei bare supuse la încovoiare. 5. (TELEC.) F. optică = filament sau f. realizată din material dielectric (siliciu dopat cu bor, fluor, fosfor, germaniu); este constituită dintr-un miez cu diametrul de 3-80 μm și un înveliș cu diametrul de 20-50 μm și cu un indice de refracție mai mic (pentru a realiza reflexia totală a undei electromagnetice incidente). Grupate în fascicule (numite cabluri sau ghiduri de unde optice), f.o. sunt utilizate în telecomunicații (telefonie, cabluri submarine etc.) și în aparatura medicală.

fibră dex

Intrare: fibră
fibră substantiv feminin
  • silabisire: -bră