Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru fiar─â

fiar─â sf [At: COD. VOR. 124/3 / V: (├«rg) hi~ / Pl: ~re, (├«nv) fieri, fiere, (├«rg) fiar─â / E: ml fera] 1 Animal s─âlbatic mare ╚śi: bestie. 2 (Fig) Om extrem de r─âu, de crud, de violent.
FI├üR─é, fiare, s. f. Animal s─âlbatic mare; bestie. ÔÖŽ Fig. Om extrem de r─âu, de crud, de violent. ÔÇô Lat. fera.
I├üRB─é, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu p─âr╚Ťile aeriene verzi, sub╚Ťiri ╚Öi ml─âdioase, folosite pentru hrana animalelor. ÔŚŐ Expr. Pa╚Öte, murgule, iarb─â verde = va trebui s─â a╚Ötep╚Ťi mult p├ón─â ╚Ťi se va ├«mplini ceea ce dore╚Öti. Din p─âm├ónt, din iarb─â verde = cu orice pre╚Ť, neap─ârat. ÔÖŽ Nutre╚Ť verde, proasp─ât cosit. 2. Buruieni de tot felul. ÔŚŐ Iarb─â rea = a) buruian─â otr─âvitoare; b) fig. om r─âu, primejdios. 3. Paji╚Öte. 4. Compuse: iarb─â-de-mare = plant─â erbacee cu frunze liniare ╚Öi cu flori verzi, care cre╚Öte pe fundul m─ârii ╚Öi ale c─ârei frunze uscate sunt folosite ├«n tapi╚Ťerie; zegras (Zostera marina); iarba-broa╚Ötei = mic─â plant─â acvatic─â, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorit─â pe╚Ťiolului lung) plutesc la suprafa╚Ťa apei, ╚Öi cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plant─â peren─â din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse ├«n capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plant─â erbacee veninoas─â, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-g─âlbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (├«n basme) iarb─â cu putere miraculoas─â, cu ajutorul c─âreia se poate deschide orice u╚Ö─â ├«ncuiat─â; p. ext. putere supranatural─â, care poate ajuta s─â ob╚Ťii ceva greu de ob╚Ťinut; iarba-g─âii = plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarb─â-crea╚Ť─â = izm─â-crea╚Ť─â; iarb─â-deas─â = plant─â erbacee cu tulpini sub╚Ťiri, cu frunze ├«nguste ╚Öi flori verzi, dispuse ├«n panicule (Poa nemoralis); iarb─â-gras─â = plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â ╚Öi ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze c─ârnoase, lucioase ╚Öi flori galbene (Portulaca oleracea); iarb─â-mare = plant─â erbacee cu tulpina p─âroas─â ╚Öi ramificat─â, cu frunze mari ╚Öi flori galbene (Inula helenium); iarb─â-alb─â = plant─â erbacee ornamental─â cu frunzele v─ârgate cu linii verzi ╚Öi albe-ro╚Öietice sau g─âlbui (Phalaris arundinacea); iarba-c─ân─âra╚Öului = plant─â erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui ╚Öi semin╚Ťele g─âlbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarb─â-albastr─â = plant─â erbacee cu frunzele ├«ngr─âm─âdite la baza tulpinii ╚Öi cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plant─â erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-c├ómpului = plant─â erbacee cu tulpinile noduroase ╚Öi cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarb─â-neagr─â = a) plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate ╚Öi cu flori brune-purpurii pe dinafar─â ╚Öi galbene-verzui pe din─âuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare ╚Öi flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse ╚Öi cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarb─â-ro╚Öie = plant─â erbacee cu tulpina ro╚Öiatic─â, cu frunze nedivizate, lanceolate ╚Öi cu flori galbene dispuse ├«n capitule; (pop.) c├órligioar─â (Bidens cernuus); iarba-╚Öarpelui = a) plant─â erbacee cu frunze lanceolate, p─âroase, cu flori albastre, rar ro╚Öii sau albe (Echium vulgare); b) plant─â cu tulpina p─âroas─â, cu flori albastre sau ro╚Öietice (Veronica latifolia); c) broscari╚Ť─â; iarba-╚Öop├órlelor = plant─â erbacee cu rizom gros, c─ârnos, cu tulpina terminat─â ├«n spic, cu frunze ovale ╚Öi flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarb─â-stelat─â = plant─â erbacee cu tulpina ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze pe fa╚Ťa superioar─â ╚Öi pe margini p─âroase ╚Öi cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarb─â-de-Sudan = plant─â cu tulpina ├«nalt─â, cu frunze lungi, cultivat─â ca plant─â furajer─â (Sorghum halepense). 5. Praf de pu╚Öc─â. ÔÇô Lat. herba.
FI├üR─é, fiare, s. f. Animal s─âlbatic mare; bestie. ÔÖŽ Fig. Om extrem de r─âu, de crud, de violent. ÔÇô Lat. fera.
FI├üR─é, fiare, s. f. Animal s─âlbatic, de prad─â. ├Ämbulzi╚Ťi la prag, v├«n─âtorii c─âutau s─â vad─â fiara ├«ntre st├«ncile sure din pr─âpastie. SADOVEANU, F. J. 374. Un ger de-╚Ťi ├«nghe╚Ťa inima!... Nici fiara fl─âm├«nd─â nu ├«ndr─âznea s─â ias─â din ascunz─âtoarea ei. BUJOR, S. 55. O dat─â pleac─â ├«mp─âratul la v├«nat dup─â fiare, cu o sumedenie de curteni. CARAGIALE, O. III 102. ÔÖŽ Fig. Om r─âu, crud. ÔÇô Pronun╚Ťat: fia-, - Pl. ╚Öi: (rar) fiere (ODOBESCU, S. III 149). ÔÇô Variant─â: (regional) hi├ír─â (GORJAN, H. II 33) s. f.
I├üRB─é, (2) ierburi, s. f. 1. (De obicei colectiv) Nume generic dat plantelor erbacee, de obicei necultivate, ale c─âror p─âr╚Ťi aeriene s├«nt verzi, sub╚Ťiri ╚Öi ml─âdioase ╚Öi servesc ca hran─â animalelor erbivore. Un fir de iarb─â. Ôľş Dinu se tr├«nti ├«n iarb─â, mai la o parte, ca s─â se odihneasc─â. BUJOR, S. 52. Zac pierdut ├«n iarba-nalt─â, Privind, cu ochii be╚Ťi de poezie, A cerului albastr─â-mp─âr─â╚Ťie. IOSIF, V. 72. Pe c├«mpie Lini╚Öte era, Iarba cea verzie Nici se cl─âtina. ALECSANDRI, O. 171. ÔŚŐ Expr. Pa╚Öte, murgule, iarb─â verde = va trebui s─â a╚Ötep╚Ťi mult p├«n─â ╚Ťi se va ├«mplini ceea ce dore╚Öti sau ce ╚Ťi s-a promis de c─âtre cineva. Din p─âm├«nt, din iarb─â verde = oricare ar fi greut─â╚Ťile, cu orice pre╚Ť, negre╚Öit, neap─ârat. Din p─âm├«nt, din iarb─â verde, s─â te duci s─â-mi aduci herghelia. ISPIRESCU, L. 27. C├«t─â frunz─â, c├«t─â iarb─â sau c├«t─â frunz─â ╚Öi iarb─â sau ca frunza ╚Öi ca iarba v. frunz─â. 2. (Mai ales la pl.) Buruieni de tot felul (uneori servind ca medicament, ca antidot sau ca otrav─â). A pus prin b─âl╚Ťi ╚Öi ni╚Öte ierburi veninoase de care [du╚Ömanul] cum bea, cr─âpa. NEGRUZZI, S. I 171. Alearg─â din st├«nc─â-n st├«nc─â ╚śi cat─â, culege ierburi. CONACHI, P. 86. ÔŚŐ Iarb─â rea = buruian─â otr─âvitoare; fig. om r─âu, d─âun─âtor societ─â╚Ťii. Foaie verde iarb─â rea, Iac─â v─âz o porumbea. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 172. ÔŚŐ Expr. A c─âuta (pe cineva) ca iarba de leac sau a umbla (dup─â cineva) ca dup─â iarba de leac v. leac. 3. (Uneori determinat prin ┬źde pu╚Öc─â┬╗) Praf de pu╚Öc─â. Atunci, c├«teva luni d-a r├«ndul, nu mai auzi nici prin holde, nici prin cr├«nguri, pocnetul ierbei de pu╚Öc─â ╚Öi ╚Öuier─âtura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. Punea iarb─â cu m├«na ╚śi gloan╚Ťe cu chiv─âra. ╚śEZ. II 77. 4. Compuse: iarb─â-de-mare (sau iarba-m─ârii) = plant─â erbacee acvatic─â, cu flori verzi, care cre╚Öte pe fundul m─ârii, form├«nd adesea ├«ntinse paji╚Öti submarine; se folose╚Öte ├«n tapi╚Ťerie (Zostera marina); iarba-broa╚Ötei = mic─â plant─â acvatic─â cu flori albe (Hydrocharis morsus- ranae); iarba-fiarelor sau (mai rar) iarba-fierului = plant─â erbacee veninoas─â, cu flori albe-g─âlbui (Cynanchum vincetoxicum); (├«n basme) iarb─â cu puterea miraculoas─â de a deschide orice u╚Ö─â, lac─ât, ├«ncuietoare etc.; p. ext. putere supranatural─â, prin care se poate ajunge la un rezultat greu de ob╚Ťinut. Cei ce au avut interesul s─â le t─âinuiasc─â aveau ╚Öi iarba-fiarelor care descuia lac─âtele. PAS, Z. III 256. Manlache are iarba-fiarelor ╚Öi nu-l atinge glon╚Ťul. POPA, V. 187. Dac─â ai avea iarba-fierului, ai putea s─â sf─ârmi broa╚Ötele. ALECSANDRI, T. I 447; iarb─â-crea╚Ť─â = ment─â, izm─â-crea╚Ť─â; iarb─â-deas─â = plant─â erbacee cu tulpini sub╚Ťiri, frunze ├«nguste ╚Öi flori verzi, care cre╚Öte prin p─âduri, ├«n locuri umbroase ╚Öi umede (Poa nemoralis). Frunz─â verde iarb─â-deas─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 10; iarb─â-gras─â = mic─â plant─â erbacee, bogat─â ├«n sev─â, cu tulpina ramificat─â ╚Öi flori galbene (Portulaca oleracea). Foaie verde, iarb─â-gras─â. ╚śEZ. I 103; iarb─â-mare = plant─â erbacee cu tulpina p─âroas─â ╚Öi ramificat─â, cu frunze mari ╚Öi flori galbene (Inula helenium). Un miros de iarb─â-mare, sita-zinelor ╚Öi alte ierburi uscate ├«╚Ťi g├«dilea nasul. CONTEMPORANUL, VI 291; iarba-╚Öerpilor = broscari╚Ť─â (2). ÔÇô Pl. ╚Öi: ierbi (CO╚śBUC, P. II 281).
fiáră (fia-) s. f., g.-d. art. fiárei; pl. fiáre
!i├írba-fi├írelor (plant─â) s. f. art., g.-d. art. i├ęrbii-fi├írelor
fiáră s. f. (sil. fia-), g.-d. art. fiárei; pl. fiáre
iárba-fiárelor s. f.
FIÁRĂ s. bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (~ele pădurii.)
IARBA-FIÁRELOR s. v. popilnic.
fi├ír─â (fi├íre), s. f. ÔÇô Animal s─âlbatic, bestie. ÔÇô Mr. hiar─â. Lat. f─Ľra (Pu╚Öcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. ÔÇô Der. fieros, adj. (feroce, crud), crea╚Ťie artificial─â (sec. XIX), pe baza fr. f├ęroce; fiero╚Öie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; ├«nsp─âim├«nt─âtor, cutremur─âtor), cuv├«nt identic cu fieros, ├«ns─â popular ╚Öi modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial ╚Öi literar; totu╚Öi dic╚Ťionarele ├«l deriv─â pe fioros de la fior). Fieratec ╚Öi ├«nfieratic, adj. (s─âlbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII).
FIÁRĂ ~e f. 1) Animal sălbatic, de talie mare; bestie. 2) fig. Om crud, nemilos. [G.-D. fiarei; Sil. fia-ră] /<lat. fera
fiară f. 1. animal răpitor, animal sălbatic; 2. fig. om crud; 3. fiară-verde, geniu dușman omului: fiară-verde să-l gonească! AL. [Lat. FERA].
fe├ír─â (est) ╚Öi f─ş├ír─â (vest) f., pl. feare, f─şare (lat. f─Ľra, vgr. th├ęr; it. fera, fiera, pv. pg. fera, sp. fiera. V. panter─â). Animal s─âlbatic carnivor, ca ursu, lupu ╚Ö. a. (Ma─ş rar despre erbivore). Fig. Om feroce. V. vit─â, dihanie.
f─ş├ír─â, V. fear─â.
FIARĂ s. bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (~ele pădurii.)
iarba-fiarelor s. v. POPILNIC.
iarba-fiarelor ÔÇô (bot.; mag.) Plant─â miraculoas─â prezent─â ├«n folclorul rom├ónesc, capabil─â s─â deschid─â orice lac─ât, s─â ajute la descoperirea comorilor, sau s─â traduc─â limba p─âs─ârilor ╚Öi a tuturor dobitoacelor (Evseev 2001). (med.) Plant─â otr─âvitoare folosit─â ca leac ├«n medicina popular─â (Cynanchum vincetoxicum): ÔÇ×Ie-m─â, m├óndru╚Ť, ie-m─â, drag─â, / C─â io-s fata fetelor / ╚śi ╚Ötiu iarba ser─âlorÔÇŁ (╚Üiplea 1906: 422).
FI├üR─é (lat. fera) s. f. 1. Animal s─âlbatic mare; dihanie, jivin─â. ÔÖŽ Fig. Om r─âu, crud. 2. (├Än ÔÇ×Apocalips─âÔÇŁ) Personificarea lui Antihrist care va ap─ârea ├«nainte de a doua venire a lui Hristos: prima fiar─â se ridic─â din mare, ├«ndemn├ónd popoarele lumii la r─âzboi cu Biserica; a doua fiar─â (balaurul) se ridic─â din p─âm├ónt ╚Öi este prorocul mincinos.
fi├ír─â, fiare s. f. Animal s─âlbatic mare ╚Öi r─âu; bestie. ÔÖŽ Personificare a lui Antihrist ├«n Biblie, ├«n form─â de balaur, al c─ârui num─âr ├«n Apocalips─â este de 666. ÔÇô Din lat. fera.
fiară, fiare s. f. cătușă.

Fiar─â dex online | sinonim

Fiar─â definitie

Intrare: fiar─â
fiar─â substantiv feminin
  • silabisire: fia-
Intrare: iarba-fiarelor
iarba-fiarelor substantiv feminin articulat (numai) singular