fiabilitate definitie

11 definiții pentru fiabilitate

fiabilitate sfs [At: DN3 / P: fi-a~ / E: fr fiabilité] 1 Capacitate a unui sistem tehnic de a funcționa fără defecțiuni într-un interval de timp și în condiții date. 2 Mărime care caracterizează siguranța în funcționare a unui sistem tehnic în conformitate cu normele precise. 3 (Îs) Teoria ~tății Ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice, pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor.
FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité.
FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité.
*fiabilitáte (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiabilitắții
fiabilitáte s. f. (sil. fi-a-)
FIABILITÁTE s. (TEHN.) siguranță în funcționare. (a unui mecanism.)
FIABILITÁTE s.f. 1. Totalitatea calităților unui sistem tehnic care determină capacitatea acestuia de a funcționa fără defecțiuni într-un interval de timp în anumite condiții date. 2. Mărime care caracterizează siguranța în funcționare a unui sistem tehnic în conformitate cu normele prescrise. ◊ Teoria fiabilității = ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor. [Pron. fi-a-. / cf. fr. fiabilité].
FIABILITÁTE s. f. 1. capacitate de funcționare a unui aparat, a unui sistem tehnic fără defecțiuni o perioadă îndelungată de timp. 2. ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor. 3. (biol.) probabilitate de supraviețuire a unui organism, exprimată prin vitalitate, capacitate de adaptare la condițiile de mediu. (< fr. fiabilité, engl. fiability)
FIABILITÁTE f. Capacitate a sistemelor tehnice de a funcționa un timp determinat, menținându-și parametrii prestabiliți. [Sil. fi-a-] /<fr. fiabilité
fiabilitáte s. f. (tehn.) Capacitatea unui aparat, a unui sistem de a funcționa fără incidente un timp dat ◊ „Când Armstrong a coborât pe Lună, pipăind, cu prudență, praful din ograda necunoscută, inima lui bătea cu 156 pulsații pe minut. Era mult, dar fenomenul acesta de tahicardie nu se datora fricii, nici cel puțin îngrijorării, deoarece sentimentul dominant, în toată această călătorie fascinantă, a fost fiabilitatea.Cont. 26 VII 69 p. 10. ◊ „În opinia cercetătorilor de la «Duke University Medical Center» din Durham (Carolina de Nord), unde a fost verificată fiabilitatea aparatului, invenția permite repararea promptă a unui electrod defect.” Sc. 18 IV 78 p. 6; v. și 16 XII 70 p. 6, R.l. 10 III 79 p. 6; v. și fonocardiograf (cf. fr. fiabilité; DMN 1950; LRC II p. 105, L. Seche în LR 2/75 p. 177, A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537, Fl. Șuteu în LR 5/80 p. 557558, G. Rusu în LR 5/81 p. 567569; DT; DN3, DEX-S)
FIABILITATE grad de siguranță caracterizând sistemele complexe, de mare importanță în construirea aeronavelor și a aparaturi de bord.

fiabilitate dex

Intrare: fiabilitate
fiabilitate substantiv feminin
  • silabisire: fi-a-