fițuică definitie

10 definiții pentru fițuică

fițuică sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 160, 3/2 / Pl: ~ici / E: ns cf ger Fitschen „fleac, mărunțiș”] 1 Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. 2 (Fam) Bucată de hârtie pe care elevii (studenții etc.) își fac însemnări din materia anunțată pentru un extemporal, un examen, cu scopul de a copia. 3 (Prt) Gazetă fără însemnătate.
FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.
FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.
FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Petic de hîrtie cuprinzînd diferite însemnări. Scoase un teanc de hîrtii îngălbenite. Se mută cu jîlțul mai în bătaia focului, și dintr-o dată, desfăcînd o fițuică, și-o apropie de barbă. SADOVEANU, O. V. 170. Furios, magistratul a făcut fițuica boț și a zvîrlit-o cît colo. POPA, V. 205. ♦ (Peiorativ) Gazetă fără însemnătate.
fițúică (-țui-) s. f., g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici
fițúică s. f. (sil. -țui-), g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici
FIȚÚICĂ ~ci f. fam. 1) Bucată mică de hârtie cu însemnări. 2) Foiță de hârtie cu însemnări, folosită pentru a copia la examene. 3) depr. Publicație neînsemnată. /cf. germ. Fitzel
fițuică f. 1. chitanță; 2. foiță de hârtie sau de carton pe care se iau note și care se poate apoi clasa. [Origină necunoscută].
fițúĭcă f., pl. ĭ (rudă cu a se fîțîi și cu germ. fitzel, fetzen, zdrențe). Fam. Iron. Foaĭe volantă (bucățică) de hîrtie (o chitanță ș. a.). Ziar mic și prost. Carte de joc.
fițuică, fițuici s. f. 1. (peior.) ziar / gazetă fără valoare / de proastă calitate 2. (șc.) text scris în format miniatural de către un elev cu intenția de a-l folosi pe ascuns în timpul unui examen sau al unei lucrări scrise

fițuică dex

Intrare: fițuică
fițuică substantiv feminin
  • silabisire: -țui-