fișic definitie

15 definiții pentru fișic

fișic sn [At: AMIRAS, ap. LET.2 III, 166/14 / V: fâș~, fâșâc / Pl: ~uri / E: tc fișek] 1 (Înv) Cartuș (1). 2 (Înv) Rachetă. 3 (Înv) Foc de artificii. 4 Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 5 (Iuz) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc.
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fișek.
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fișek.
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Sul de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hîrtie. Te-ai gîndit bine în cîți ani de muncă... aduni un fișic de arginți? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 97. Se ridică încet de pe scaun, dă poala mantalei la o parte și scoate dintr-un buzunar de la spate un săculeț de pînză în care avea numai fișicuri de napoleoni. VLAHUȚĂ, O. A. II 261. Vodă i-a pus două fișicuri de napoleoni in mînă. CREANGĂ, A. 160. 2. Coșuleț de hîrtie, în formă de con, pentru bomboane, alune etc. Vine cu fișicul de cofeturi. CARAGIALE, O. III 17. – Variantă: fîșíc (SEVASTOS, N. 83, ALECSANDRI, T. I 1359) s. n.
fișíc s. n., pl. fișícuri
fișíc s. n., pl. fișícuri
FIȘÍC s. v. cornet.
FIȘÍC s. v. cartuș, glonț.
fișíc (fișícuri), s. n.1. (Înv.) Cartuș. – 2. (Înv.) Rachetă, artificii. – 3. Teanc de monede înfășurate în pînză sau hîrtie. – 4. Cornet. – Mr. fuseche, megl. fișec. Tc. fișek (Șeineanu, II, 172; Meyer 111; Lokotsch 601), cf. ngr. φυσέϰι, alb. füšek, bg., sb. fišek. Fișag, s. n. (Trans., sul), din mag. fisek, provine din aceeași sursă.
FIȘÍC ~uri n. 1) Sul de hârtie în care este învelită o cantitate anumită de monede. 2) Pachet de hârtie (în formă de con); cornet. /<turc. fișek
fișic n. sul de bani: numai un fișic? glumești? mai adă unul AL. [Vechiu-rom. fișic, cartușă, rachetă = turc. FIȘEK].
fișíc n., pl. urĭ (turc. fišenk, pop. fišek, cartuș; ngr. fiséngi, fiséki, alb. füšek, bg. sîrb. fišek, ung. fisek, cartuș). Sul de banĭ așezațĭ în formă de cilindru și învelițĭ în hîrtie. – În Mold. fîșic, pop. fîșîc.
FIȘIC s. cornet, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.)
fișic s. v. CARTUȘ. GLONȚ.
fișic, fișicuri s. n. (er.) penis.

fișic dex

Intrare: fișic
fișic substantiv neutru