feudă sf [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 276/11 / V: (înv) feud sn / A și: feudă / P: fe-u~ / Pl: ~de / E: it feudo] 1 (În Evul Mediu) Domeniu pe care vasalul îl primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații Și: fief (1).

FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo.

FEÚDĂ, feude, s. f. (În evul mediu) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feúd s. n.] – Din it. feudo.

FEÚDĂ, feude, s. f. (În orînduirea feudală) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpînire de la seniorul său în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi. – Accentuat și: féudă. – Variantă: (învechit) féud (NEGRUZZI, S. I 273, BĂLCESCU, O. II 144) s. n.

feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde

feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde

FEÚDĂ s. v. fief.

FEÚDĂ s.f. Domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității seniorului, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii. [Pron. fe-u-, var. feud s.n. / < it. feudo, cf. lat. feudum].

FEÚDĂ s. f. domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității acestuia, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it. feudo, lat. feudum)

FEÚDĂ ~e f. (în evul mediu) Proprietate funciară sau venit fix, primit de un vasal de la seniorul său în schimbul unor servicii prestate. [G.-D. feudei; Sil. fe-u-] /<it. feudo, lat. feudum

FEUDĂ s. (IST.) fief.