fetiș¹ sns [At: TDRG / E: fată + -iș] (Ban; csc) 1 Fetet. 2 Fetie (1).

fetiș² sn [At: MIREA, C. II, 31 / Pl: ~uri, ~e / E: fr fétiche] 1 Obiect căruia i se atribuie proprietăți magice benefice Vz amuletă, talisman. 2 Idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. 3 (Fig) Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. 4 (Psa) Obiect sau parte a corpului nonsexuală care poate deveni obiect al sexualității.

FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.

FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. V. amuletă, talisman. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.

FETÍȘ, fetișuri și fetișe, s. n. (În credințele triburilor primitive) Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică supranaturală și capabil să dea ajutor celui care i se închină. ♦ Fig. Idee, principiu, concepție care constituie obiectul unei adorații oarbe și lipsite de discernămînt și care este invocat, împotriva oricărei rațiuni, ca autoritate indiscutabilă, trebuind să se bucure de o recunoaștere absolută. Știința tocmai de aceea se numește știință, pentru că ea nu recunoaște fetișe, nu se teme să ridice mîna împotriva a ceea ce și-a trăit traiul, împotriva a ceea ce este vechi, și își apleacă urechea cu luare-aminte la glasul experienței, la glasul practicii. STALIN, PROBL. LEN. 520.

fetíș s. n., pl. fetíșuri

fetíș s. n., pl. fetíșuri

FETÍȘ s. v. amuletă.

FETÍȘ s.n. Obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. ♦ (Fig.) Ceea ce constituie obiectul unor adorații oarbe, nemotivate. [Pl. -șuri, -șe. / < fr. fétiche, cf. port. fetiço < lat. facticius – imitativ].

FETÍȘ s. n. 1. obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă. 2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adorații oarbe, nemotivate. (< fr. fétiche)

FETÍȘ ~uri n. 1) (în religiile primitive) Obiect căruia i se atribuiau calități supranaturale, forță magică, capabil să-l ajute pe posesorul acestuia. 2) fig. Obiect al unei venerații exagerate. /<fr. fétiche, germ. Fetisch

fetiș n. idol grosolan la Negrii africani și la popoarele sălbatice (= fr. fétiche).

*fetíș m. (fr. fétiche, d. pg. feitiço, care e lat. facticius, factice). Un obĭect oare-care venerat ca idol de către sălbaticĭ. Fig. Persoană saŭ lucru foarte adorat.