fetire definitie

2 intrări

12 definiții pentru fetire

fetesc, ~ească [At: VARLAAM, C. II, 12 / Pl: ~ești / E: fată + -esc] 1 a (Rar) Care aparține fetei (1). 2 a (Rar) Privitor la fată (1). 3 sf Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară. 4 sf (Pex) Vin produs din fetească (3).
feti vi [At: HEM 2359 / Pzi: ~tesc / E: fată] (Pop) 1 (D. o fată) A trăi nemăritată. 2 A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. 3 (Îe) A ~ cu cineva (sau d. mai multe fete) a ~ împreună A petrece timpul de fetie împreună (cu cineva).
fetire, sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: feti] Petrecere a timpului ca fată, până la măritiș.
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată.
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată.
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Popular, despre femei) A petrece ca fată timpul de cînd iese la horă pînă cînd se mărită; a sta nemăritată. Fetește mult. La HEM 2359.
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 sg. și pl. feteáscă
A FETÍ ~ésc intranz. 1) A fi fată mare. 2) A-și petrece anii de fată mare. 3) A trăi ca o fată mare. /Din fată
2) fetésc v. intr. Trăĭesc ca o fată (staŭ nemăritată).
fetí, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată bine-a si, / Da-i mai bine a feti” (Memoria, 2001: 111). – Din fată (DEX, MDA).
fetí, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată-i bine-a si, / Da-i mai bine a fetí” (Memoria 2001: 111). – Din fată + -i.

fetire dex

Intrare: feti (verb)
feti verb verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fetire
fetire infinitiv lung