fetiță definitie

9 definiții pentru fetiță

fetiță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pl: ~țe / E: fată + -iță] 1-2 (Șhp) Fată de vârsta copilăriei Și: fetică (1-2), fetișoară (1-2), (pfm) fătucă (1-2), (reg) feticică (1-2), fătuică (1-2), (Trs) fătuță (1-2), (Ban) fetelușă (1-2), (Ban) fetnigea (1-2), fetniguță (1-2), (Mol) fetnergică (1-2). 3-4 (Șhp) Fată tânără (și drăguță) Și: fetișcană (3-4), fetișoară (3-4), (pfm) fătucă (3-4), (reg) feticică, (3-4), fătuică (3-4), (Trs) fătuță (3-4), (Ban) fetelușă (3-4), fetnigea (3-4), fetniguță (3-4), (Mol) fetnergică (3-4). 5 (Teh; iuz) Parte componentă a aparatului numit „sonetă”, având forma unui pilot scurt cu ambele capete tăiate drept, folosit la baterea unui stâlp adânc în pământ.
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță.
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță.
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată. 1. Fată mică; fată tînără. Cînd Cațaveica deschise ușa, se văzu o fetiță ca de cinci ani, cu păr auriu, cu gură roșie ca vișina. CAMILAR, TEM. 188. 2. Fiică. Era fetița lor, Anicuța, mai mare mult decît Cănuță. BASSARABESCU, V. 42. Buna mumă, iubind pe fetița sa cu tot focul dragostei părintești... rămase încîntatâ... văzînd că cere pe fiică-sa. NEGRUZZI, S. I 72.
fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe
fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe
FETÍȚĂ s. copilă, (pop.) fetică, (reg.) cocuță, fătucă, fătuță. (E doar o ~.)
FETIȚĂ s. copilă, (pop.) fetică, (reg.) cocuță, fătucă, fătuță, (prin Transilv. și Mold.) (E doar o ~.)
femeie / fetiță penală expr. (deț.) 1. homosexual pasiv. 2. om fricos, care se lasă ușor intimidat și dominat.

fetiță dex

Intrare: fetiță
fetiță substantiv feminin