fetească definitie

25 definiții pentru fetească

fetesc, ~ească [At: VARLAAM, C. II, 12 / Pl: ~ești / E: fată + -esc] 1 a (Rar) Care aparține fetei (1). 2 a (Rar) Privitor la fată (1). 3 sf Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară. 4 sf (Pex) Vin produs din fetească (3).
feti vi [At: HEM 2359 / Pzi: ~tesc / E: fată] (Pop) 1 (D. o fată) A trăi nemăritată. 2 A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. 3 (Îe) A ~ cu cineva (sau d. mai multe fete) a ~ împreună A petrece timpul de fetie împreună (cu cineva).
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc.
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată.
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță de vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță de vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc.
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată.
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj. (Rar) De fată. Se îmbracă feciorul în haine fetești, de-ai fi jurat că-i o zînă. RETEGANUL, P. II 11.
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Popular, despre femei) A petrece ca fată timpul de cînd iese la horă pînă cînd se mărită; a sta nemăritată. Fetește mult. La HEM 2359.
!feteáscă (soi de viță-de-vie și de vin) s. f., g.-d. art. feteáscăi
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
feteáscă (soi de viță de vie) s. f.
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
fetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 sg. și pl. feteáscă
FETÉSC adj. v. fecioresc.
FETEÁSCĂ f. 1) Varietate de viță de vie autohtonă având struguri cu bobițe dese, ovale, galbene-verzui. 2) Strugurii acestei varietăți de viță de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /Din Fetești n. pr. + suf. ~ească
FETÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru fete; propriu fetelor. Port ~. /fată + suf. ~esc
A FETÍ ~ésc intranz. 1) A fi fată mare. 2) A-și petrece anii de fată mare. 3) A trăi ca o fată mare. /Din fată
fetesc a. de fată: haine fetești.
1) fetésc, -eáscă adj. De fată: haĭne feteștĭ.
2) fetésc v. intr. Trăĭesc ca o fată (staŭ nemăritată).
fetesc adj. v. FECIORESC.
fetí, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată bine-a si, / Da-i mai bine a feti” (Memoria, 2001: 111). – Din fată (DEX, MDA).
fetí, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată-i bine-a si, / Da-i mai bine a fetí” (Memoria 2001: 111). – Din fată + -i.
FETÉSC, -EÁSCĂ (< localit. Fetești) adj., s. f. 1. Adj. De fată, caracteristic fetelor. 2. S. f. (VITICULT.) F. albă = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini mici, cilindrici și boabe dese, neomogene, verzi-ruginii; produce vinuri de calitate superioară. F. neagră = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini mijlocii, cilindrici și boabe dese, de culaore neagră; produce vinuri roșii superioare. ◊ F. regală = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini cilindrici, boabe mici, sferice, dese de culoare galben-verzuie; produce vinuri albe superioare, deosebit de fine.

fetească dex

Intrare: fetească
fetească substantiv feminin
Intrare: fetesc
fetesc adjectiv
Intrare: feti (verb)
feti verb verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a