festiv definitie

15 definiții pentru festiv

festiv, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 4 / Pl: ~i, ~e / E: it festivo, lat festivus] 1 De sărbătoare Și: sărbătoresc. 2 Pentru sărbătoare. 3 Somptuos.
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo.
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo.
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. Relativ la o sărbătoare, pentru o sărbătoare; sărbătoresc, măreț, somptuos, maiestos. Adunare festivă. ▭ E bine că procedăm așa, într-un cadru festiv. V. ROM. aprilie 1954, 22.
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festív adj. m., pl. festívi; f. sg. festívă, pl. festíve
FESTÍV adj., adv. 1. adj. sărbătoresc, solemn, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.) 2. adv. v. sărbătorește.
FESTÍV, -Ă adj. De sărbătoare; sărbătoresc, măreț, somptuos. [< lat. festivus].
FESTÍV, -Ă adj. de sărbătoare; sărbătoresc, măreț, somptuos. (< it. festivo, lat. festivus)
FESTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de festivități; propriu festivităților; sărbătoresc; solemn. Adunare ~ă. /<lat. festivus, it. festivo
festiv a. de sărbătoare.
*festív, -ă (adj. festivus, d. festus, de sărbătoare, festum, sărbătoare). De sărbătoare. De sărbare: discurs festiv.
FESTIV adj., adv. 1. adj. sărbătoresc, solemn, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.) 2. adv. sărbătorește, solemn. (Străzile sînt împodobite ~.)
a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv expr. a se îmbrăca elegant.
la țol festiv expr. elegant.

festiv dex

Intrare: festiv
festiv adjectiv