Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fermitate

fermitate sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 268 / E: ferm + -itate dup─â fr fermet├ę] 1 Siguran╚Ť─â. 2 For╚Ť─â moral─â. 3 Stabilitate. 4 Rigoare.
FERMIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hot─âr├óre neclintit─â, t─ârie moral─â, statornicie. ÔÇô Ferm + suf. -itate (dup─â fr. fermet├ę).
FERMIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hot─âr├óre neclintit─â, t─ârie moral─â, statornicie. ÔÇô Ferm + suf. -itate (dup─â fr. fermet├ę).
FERMIT├üTE s. f. Hot─âr├«re neclintit─â, t─ârie moral─â, statornicie. Muncitorii s├«nt acum cu fermitate c─âl─âuzi╚Ťi ╚Öi ├«ndruma╚Ťi de for╚Ťele con╚Ötiente, organizatorice, ale partidului. C─éLUG─éRU, O. P. 438. Ac╚Ťiunea... e lipsit─â de fermitate, ╚Öov─âielnic─â. GHEREA, ST. CR. II 268.
fermit├íte s. f., g.-d. art. fermitß║»╚Ťii
fermit├íte s. f., g.-d. art. fermit─â╚Ťii
FERMIT├üTE s. 1. v. hot─âr├óre. 2. hot─âr├óre, siguran╚Ť─â. (Vocea lui c─âp─âtase mai mult─â ~.) 3. putere, t─ârie. (N-a avut ~ s─â suporte.)
FERMIT├üTE s.f. Hot─âr├óre neclintit─â, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermet├ę].
FERMIT├üTE s. f. caracter ferm; hot─âr├óre neclintit─â, statornicie. (dup─â fr. fermet├ę)
FERMIT├üTE f. 1) Caracter ferm. 2) Siguran╚Ť─â ├«n ac╚Ťiuni; hot─âr├óre; decizie. [Art. fermitatea; G.-D. fermit─â╚Ťii] /ferm + suf. ~itate
fermitate f. calitatea celor fermi: hotărîre, statornicie.
FERMITATE s. 1. d├«rzenie, hot─âr├«re, intransigen╚Ť─â, neclintire, ne├«nduplecare, nestr─âmutare, ne╚Öov─âire, statornicie, (livr.) decizie, (├«nv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. 2. hot─âr├«re, siguran╚Ť─â. (Vocea lui c─âp─âtase mai mult─â ~.) 3. putere, t─ârie. (N-a avut ~ s─â suporte.)
FERMITATE. Subst. Fermitate, hot─âr├«re, t─ârie, d├«rzenie, d├«rzie (pop.). Perseveren╚Ť─â, statornicie, consecven╚Ť─â, constan╚Ť─â, stabilitate; asiduitate, st─âruin╚Ť─â, insisten╚Ť─â, tenacitate. Intransigen╚Ť─â, incoruptibilitate. ├Änd├«rjire, ne├«nduplecare; inflexibilitate (fig.). ├Änd─âr─âtnicie, ├«nc├óp─â╚Ť├«nare, obstina╚Ťie (livr.), ├«nver╚Öunare. Curaj, ├«ndr─âzneal─â, cutezan╚Ť─â, temeritate, ne├«nfricare, b─ârb─â╚Ťie. Siguran╚Ť─â, certitudine, ├«ncredin╚Ťare, convingere. Adj. Ferm, hot─âr├«t, tare, d├«rz, categoric, decis, sigur, ne╚Öov─âitor, ne╚Öov─âielnic, ne├«ndoios, neclintit (fig.), nestr─âmutat (fig.), inflexibil (fig.). Perseverent, statornic, consecvent, neab─âtut, constant; asiduu, st─âruitor, insistent, tenace. Intransigent, incoruptibil. ├Änd├«rjit, ne├«nduplecat. ├Änd─âr─âtnic, ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, obstinat (livr.), ├«nver╚Öunat. Curajos, ├«ndr─âzne╚Ť, ne├«nfricat, ne├«nfrico╚Öat, temerar, cutez─âtor. Sigur, cert, convins. Vb. A fi ferm (hot─âr├«t). A se ├«ncumeta, a ├«ndr─âzni, a cuteza. A persevera, a st─ârui, a sta (a r─âm├«ne, a se men╚Ťine) pe pozi╚Ťie, a nu se l─âsa (cu una cu dou─â, nici mort), a insista; a nu se l─âsa mai prejos, a nu ceda. A se ├«nd├«rji; a se ├«nd─âr─âtnici, a se ├«nc─âp─â╚Ť├«na, a se ├«nver╚Öuna. Adv. (├Än mod) ferm, hot─âr├«t, decis, cert, sigur, ne├«ndoios, nici mort, cu orice pre╚Ť; cu fermitate, cu t─ârie, cu hot─âr├«re; f─âr─â ezitare, f─âr─â ╚Öov─âire; cu ├«nd─âr─âtnicie, cu ├«nc├óp─â╚Ť├«nare; ├«n nici un chip, pentru tot aurul din lume, pentru nimic ├«n lume, sub nici o form─â, ├«n ruptul capului. V. certitudine, curaj, efort, h─ârnicie, ├«nc├óp─â╚Ť├«nare, permanen╚Ť─â, principialitate.

Fermitate dex online | sinonim

Fermitate definitie

Intrare: fermitate
fermitate substantiv feminin