fermitate definitie

13 definiții pentru fermitate

fermitate sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 268 / E: ferm + -itate după fr fermeté] 1 Siguranță. 2 Forță morală. 3 Stabilitate. 4 Rigoare.
FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté).
FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté).
FERMITÁTE s. f. Hotărîre neclintită, tărie morală, statornicie. Muncitorii sînt acum cu fermitate călăuziți și îndrumați de forțele conștiente, organizatorice, ale partidului. CĂLUGĂRU, O. P. 438. Acțiunea... e lipsită de fermitate, șovăielnică. GHEREA, ST. CR. II 268.
fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții
fermitáte s. f., g.-d. art. fermității
FERMITÁTE s. 1. v. hotărâre. 2. hotărâre, siguranță. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.)
FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermeté].
FERMITÁTE s. f. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie. (după fr. fermeté)
FERMITÁTE f. 1) Caracter ferm. 2) Siguranță în acțiuni; hotărâre; decizie. [Art. fermitatea; G.-D. fermității] /ferm + suf. ~itate
fermitate f. calitatea celor fermi: hotărîre, statornicie.
FERMITATE s. 1. dîrzenie, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. 2. hotărîre, siguranță. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.)
FERMITATE. Subst. Fermitate, hotărîre, tărie, dîrzenie, dîrzie (pop.). Perseverență, statornicie, consecvență, constanță, stabilitate; asiduitate, stăruință, insistență, tenacitate. Intransigență, incoruptibilitate. Îndîrjire, neînduplecare; inflexibilitate (fig.). Îndărătnicie, încâpățînare, obstinație (livr.), înverșunare. Curaj, îndrăzneală, cutezanță, temeritate, neînfricare, bărbăție. Siguranță, certitudine, încredințare, convingere. Adj. Ferm, hotărît, tare, dîrz, categoric, decis, sigur, neșovăitor, neșovăielnic, neîndoios, neclintit (fig.), nestrămutat (fig.), inflexibil (fig.). Perseverent, statornic, consecvent, neabătut, constant; asiduu, stăruitor, insistent, tenace. Intransigent, incoruptibil. Îndîrjit, neînduplecat. Îndărătnic, încăpățînat, obstinat (livr.), înverșunat. Curajos, îndrăzneț, neînfricat, neînfricoșat, temerar, cutezător. Sigur, cert, convins. Vb. A fi ferm (hotărît). A se încumeta, a îndrăzni, a cuteza. A persevera, a stărui, a sta (a rămîne, a se menține) pe poziție, a nu se lăsa (cu una cu două, nici mort), a insista; a nu se lăsa mai prejos, a nu ceda. A se îndîrji; a se îndărătnici, a se încăpățîna, a se înverșuna. Adv. (În mod) ferm, hotărît, decis, cert, sigur, neîndoios, nici mort, cu orice preț; cu fermitate, cu tărie, cu hotărîre; fără ezitare, fără șovăire; cu îndărătnicie, cu încâpățînare; în nici un chip, pentru tot aurul din lume, pentru nimic în lume, sub nici o formă, în ruptul capului. V. certitudine, curaj, efort, hărnicie, încâpățînare, permanență, principialitate.

fermitate dex

Intrare: fermitate
fermitate substantiv feminin