fermion definitie

7 definiții pentru fermion

fermion sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: ns cf Férmi] Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.).
fermión (-mi-on) s. m., pl. fermióni
fermión s. m. (sil. -mi-on), pl. fermióni
FERMIÓN s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian].
FERMIÓN s. m. denumire generică a particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, nucleonul etc.). (< fr. fermion)
fermión s. m. (fiz.) ◊ „Particulele al căror spin este un număr semiîntreg, 1/2, 3/2, 5/2 [...] se numesc «fermioni» și nu este posibil ca, simultan, două dintre ele să ocupe același spațiu.” Cont. 12 I 79 p. 5; v. și spin, superparticulă (de la numele fizicianului it. E. Fermi, fr. fermion; PR 1955; DT, LTR, DC; DN3)
FERMIÓN ({s} n. pr. Fermi) s. m. Particulă elementară, descrisă de statistica Fermi-Dirac, cu numărul cuantic de spin semiîntreg (ex.: electronul, protonul, neutronul, neutrinul și antiparticulele lor).

fermion dex

Intrare: fermion
fermion substantiv masculin
  • silabisire: -mi-on