Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru fermion

fermion sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: ns cf F├ęrmi] Denumire generic─â dat─â particulelor elementare cu spin semi├«ntreg (electronul, protonul, neutronul etc.).
fermi├│n (-mi-on) s. m., pl. fermi├│ni
fermi├│n s. m. (sil. -mi-on), pl. fermi├│ni
FERMI├ôN s.m. Denumire generic─â dat─â particulelor elementare cu spin semi├«ntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. F├ęrmi ÔÇô fizician italian].
FERMIÓN s. m. denumire generică a particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, nucleonul etc.). (< fr. fermion)
fermi├│n s. m. (fiz.) ÔŚŐ ÔÇ×Particulele al c─âror spin este un num─âr semi├«ntreg, 1/2, 3/2, 5/2 [...] se numesc ┬źfermioni┬╗ ╚Öi nu este posibil ca, simultan, dou─â dintre ele s─â ocupe acela╚Öi spa╚Ťiu.ÔÇŁ Cont. 12 I 79 p. 5; v. ╚Öi spin, superparticul─â (de la numele fizicianului it. E. Fermi, fr. fermion; PR 1955; DT, LTR, DC; DN3)
FERMIÓN ({s} n. pr. Fermi) s. m. Particulă elementară, descrisă de statistica Fermi-Dirac, cu numărul cuantic de spin semiîntreg (ex.: electronul, protonul, neutronul, neutrinul și antiparticulele lor).

Fermion dex online | sinonim

Fermion definitie

Intrare: fermion
fermion substantiv masculin
  • silabisire: -mi-on