Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru fermentat

fermenta vti [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr 162, 14/1 / Pzi: 3 ~teaz─â / E: fr fermenter, lat fermentare] 1 vi A se afla ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se, alter├óndu-se. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi ├«n stare de agita╚Ťie moral─â. 3 vt (Fig) A genera ceva.
fermentat1 sns [At: DEX / E: fermenta] Fermenta╚Ťie (1).
fermentat2, ~─â a [At: DA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: fermenta] Care a suferit un proces de fermenta╚Ťie.
FERMENT├ü, pers. 3 fermenteaz─â, vb. I. Intranz. A se afla ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se, alter├óndu-se. ÔÇô Din fr. fermenter, lat. fermentare.
FERMENT├üT1 s. n. Faptul de a fermenta. ÔÇô V. fermenta.
FERMENT├üT2, -─é, fermenta╚Ťi, -te, adj. Care a suferit un proces de fermenta╚Ťie. ÔÇô V. fermenta.
FERMENT├ü, pers. 3 fermenteaz─â, vb. I. Intranz. A se afla ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se, alter├óndu-se. ÔÇô Din fr. fermenter, lat. fermentare.
FERMENT├üT1 s. n. Faptul de a fermenta. ÔÇô V. fermenta.
FERMENT├üT2, -─é, fermenta╚Ťi, -te, adj. Care a suferit un proces de fermenta╚Ťie. ÔÇô V. fermenta.
FERMENT├ü, fermentez, vb. I. Intranz. A se afla ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├«ndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├«ndu-se, alter├«ndu-se. Mustul fermenteaz─â.
FERMENT├üT, -─é, fermenta╚Ťi, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentare; (mai ales) descompus, alterat, stricat. Br├«nz─â fermentat─â.
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentát s. n.
fermentá vb., ind. prez. 3 sg. fermenteáză
fermentát s. n.
FERMENT├ü vb. 1. (pop.) a dospi. (O substan╚Ť─â care ~.) 2. v. altera. 3. v. ├«ncinge.
FERMENT├üT adj. 1. (pop.) dospit. (Substan╚Ť─â ~.) 2. v. alterat. 3. v. ├«ncins.
FERMENT├ü vb. I. intr. A fi ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se. [< fr. fermenter].
FERMENTÁT s.n. Fermentare. [< fermenta].
FERMENT├ü vb. intr. a fi ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)
FERMENTÁT s. n. fermentare. (< fermenta)
A FERMENT├ü pers. 3 ~e├íz─â intranz. (despre unele substan╚Ťe lichide sau amestecuri) A fi ├«n proces de transformare sub ac╚Ťiunea fermen╚Ťilor; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare
ferment├á v. a fi ├«n fermenta╚Ťiune (╚Öi fig.).
*ferment├ęz v. intr. (lat. fermentare). M─â transform supt influen╚Ťa unu─ş ferment, m─â aflu ├«n fermenta╚Ťiune, ferb, clocotesc: mustu fermenteaz─â. Fig. M─â agit, clocotesc: plebea fermenteaz─â.
FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substan╚Ť─â care ~.) 2. a se acri, a se altera, a se descompune, a se ├«mpu╚Ťi, a se ├«n─âcri, a se strica, (├«nv. ╚Öi reg.) a se s─ârbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se p├«╚Öc─âvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 3. a se aprinde, a se ├«ncinge, (reg.) a se izgor├«, (├«nv.) a se scoace. (F├«nul se ~.)
FERMENTAT adj. 1. (pop.) dospit. (Substan╚Ť─â ~.) 2. acrit, acru, alterat, descompus, ├«mpu╚Ťit, ├«n─âcrit, stricat, (├«nv. ╚Öi pop.) searb─âd, (reg.) mocnit, s─ârbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)

Fermentat dex online | sinonim

Fermentat definitie

Intrare: fermenta
fermenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fermentat (adj.)
fermentat 1 adj. adjectiv
Intrare: fermentat (s.n.)
fermentat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular