fermentat definitie

26 definiții pentru fermentat

fermenta vti [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr 162, 14/1 / Pzi: 3 ~tează / E: fr fermenter, lat fermentare] 1 vi A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi în stare de agitație morală. 3 vt (Fig) A genera ceva.
fermentat1 sns [At: DEX / E: fermenta] Fermentație (1).
fermentat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fermenta] Care a suferit un proces de fermentație.
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.
FERMENTÁT1 s. n. Faptul de a fermenta. – V. fermenta.
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.
FERMENTÁT1 s. n. Faptul de a fermenta. – V. fermenta.
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
FERMENTÁ, fermentez, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se, alterîndu-se. Mustul fermentează.
FERMENTÁT, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentare; (mai ales) descompus, alterat, stricat. Brînză fermentată.
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentát s. n.
fermentá vb., ind. prez. 3 sg. fermenteáză
fermentát s. n.
FERMENTÁ vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. v. altera. 3. v. încinge.
FERMENTÁT adj. 1. (pop.) dospit. (Substanță ~.) 2. v. alterat. 3. v. încins.
FERMENTÁ vb. I. intr. A fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. [< fr. fermenter].
FERMENTÁT s.n. Fermentare. [< fermenta].
FERMENTÁ vb. intr. a fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)
FERMENTÁT s. n. fermentare. (< fermenta)
A FERMENTÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare
fermentà v. a fi în fermentațiune (și fig.).
*fermentéz v. intr. (lat. fermentare). Mă transform supt influența unuĭ ferment, mă aflu în fermentațiune, ferb, clocotesc: mustu fermentează. Fig. Mă agit, clocotesc: plebea fermentează.
FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. a se acri, a se altera, a se descompune, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 3. a se aprinde, a se încinge, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fînul se ~.)
FERMENTAT adj. 1. (pop.) dospit. (Substanță ~.) 2. acrit, acru, alterat, descompus, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)

fermentat dex

Intrare: fermenta
fermenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fermentat (adj.)
fermentat 1 adj. adjectiv
Intrare: fermentat (s.n.)
fermentat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular