Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru fermentare

fermenta vti [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr 162, 14/1 / Pzi: 3 ~teaz─â / E: fr fermenter, lat fermentare] 1 vi A se afla ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se, alter├óndu-se. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi ├«n stare de agita╚Ťie moral─â. 3 vt (Fig) A genera ceva.
fermentare sf [At: LEG. EC. PL. 438 / Pl. ~t─âri / E: fermenta] Fermenta╚Ťie (1).
FERMENT├ü, pers. 3 fermenteaz─â, vb. I. Intranz. A se afla ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se, alter├óndu-se. ÔÇô Din fr. fermenter, lat. fermentare.
FERMENT├üRE, ferment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fermenta ╚Öi rezultatul ei; fermenta╚Ťie. ÔÇô V. fermenta.
FERMENT├ü, pers. 3 fermenteaz─â, vb. I. Intranz. A se afla ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se, alter├óndu-se. ÔÇô Din fr. fermenter, lat. fermentare.
FERMENT├üRE, ferment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fermenta ╚Öi rezultatul ei; fermenta╚Ťie. ÔÇô V. fermenta.
FERMENT├ü, fermentez, vb. I. Intranz. A se afla ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├«ndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├«ndu-se, alter├«ndu-se. Mustul fermenteaz─â.
FERMENT├üRE, ferment─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fermenta; proces biochimic, provocat de fermen╚Ťi, duc├«nd la descompunerea substan╚Ťelor organice, pe care le transform─â ├«n noi substan╚Ťe. Fermentarea br├«nzeturilor.
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentáre s. f., g.-d. art. fermentắrii; pl. fermentắri
fermentá vb., ind. prez. 3 sg. fermenteáză
fermentáre s. f., g.-d. art. fermentării; pl. fermentări
FERMENT├ü vb. 1. (pop.) a dospi. (O substan╚Ť─â care ~.) 2. v. altera. 3. v. ├«ncinge.
FERMENT├üRE s. 1. v. fermenta╚Ťie. 2. fermenta╚Ťie, (pop.) dospire. (~ unei substan╚Ťe.) 3. v. alterare.
FERMENT├ü vb. I. intr. A fi ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se. [< fr. fermenter].
FERMENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a fermenta ╚Öi rezultatul ei; fermenta╚Ťie, fermentat. [< fermenta].
FERMENT├ü vb. intr. a fi ├«n stare de fermenta╚Ťie, transform├óndu-se ├«n alte substan╚Ťe sau descompun├óndu-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)
A FERMENT├ü pers. 3 ~e├íz─â intranz. (despre unele substan╚Ťe lichide sau amestecuri) A fi ├«n proces de transformare sub ac╚Ťiunea fermen╚Ťilor; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare
ferment├á v. a fi ├«n fermenta╚Ťiune (╚Öi fig.).
*fermenta╚Ťi├║ne f. (lat. ferment├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a fermenta, transformarea pe care o sufere un mare num─âr de substan╚Ťe organice puse ├«n anumite condi╚Ťiun─ş, supt influen╚Ťa unu─ş ferment, ce─şa ce se produce pintrÔÇÖo oxigenare, o idratare ╚Ö. a.: fermenta╚Ťiunea lichidelor z─âh─ârite produce alcoolu. Fig. Agita╚Ťiune a spiritelor. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
*ferment├ęz v. intr. (lat. fermentare). M─â transform supt influen╚Ťa unu─ş ferment, m─â aflu ├«n fermenta╚Ťiune, ferb, clocotesc: mustu fermenteaz─â. Fig. M─â agit, clocotesc: plebea fermenteaz─â.
FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substan╚Ť─â care ~.) 2. a se acri, a se altera, a se descompune, a se ├«mpu╚Ťi, a se ├«n─âcri, a se strica, (├«nv. ╚Öi reg.) a se s─ârbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se p├«╚Öc─âvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 3. a se aprinde, a se ├«ncinge, (reg.) a se izgor├«, (├«nv.) a se scoace. (F├«nul se ~.)
FERMENTARE s. 1. fermenta╚Ťie. (Procesul de ~.) 2. fermenta╚Ťie, (pop.) dospire. (~ unei substan╚Ťe.) 3. acrire, alterare, descompunere, ├«mpu╚Ťire, ├«n─âcrire, stricare. (~ m├«nc─ârii.)

Fermentare dex online | sinonim

Fermentare definitie

Intrare: fermenta
fermenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fermentare
fermentare substantiv feminin