Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru fermenta╚Ťie

fermenta╚Ťie sf [At: PONI, C. 298 / V: (├«nv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fermentation, lat fermentatio] 1 Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substan╚Ťelor organice sub ac╚Ťiunea fermen╚Ťilor produ╚Öi de microorganisme ╚śi: fermentare, fermentat1. 2 Substan╚Ť─â fermentat─â.
FERMENT├ü╚ÜIE, fermenta╚Ťii, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substan╚Ťelor organice sub ac╚Ťiunea fermen╚Ťilor produ╚Öi de microorganisme; fermentare. ÔÖŽ Substan╚Ť─â fermentat─â. ÔÇô Din fr. fermentation, lat. fermentatio.
FERMENT├ü╚ÜIE, fermenta╚Ťii, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substan╚Ťelor organice sub ac╚Ťiunea fermen╚Ťilor produ╚Öi de microorganisme; fermentare. ÔÖŽ Substan╚Ť─â fermentat─â. ÔÇô Din fr. fermentation, lat. fermentatio.
FERMENT├ü╚ÜIE, fermenta╚Ťii, s. f. Fermentare. ÔÖŽ Substan╚Ť─â fermentat─â. Apa acestei fierturi e ├«n╚Öelat─â ╚Öi pref─âcut─â printr-o fermenta╚Ťie de t─âr├«╚Ťe de gr├«u ╚Öi mei. SADOVEANU, Z. C. 65.
ferment├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. ferment├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. ferment├í╚Ťiei; pl. ferment├í╚Ťii, art. ferment├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
ferment├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. ferment├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. ferment├í╚Ťiei; pl. ferment├í╚Ťii, art. ferment├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
FERMENT├ü╚ÜIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei substan╚Ťe.)
FERMENT├ü╚ÜIE s.f. Fermentare; transformare chimic─â a materiei organice ├«n noi substan╚Ťe sub influen╚Ťa fermen╚Ťilor. ÔÖŽ Substan╚Ť─â fermentat─â. [Gen. -iei, var. fermenta╚Ťiune s.f. / cf. fr. fermentation, lat. fermentatio].
FERMENT├ü╚ÜIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice ├«n noi substan╚Ťe, sub influen╚Ťa fermen╚Ťilor. ÔŚŐ substan╚Ť─â fermentat─â. (< fr. fermentation, lat. fermentatio)
FERMENT├ü╚ÜIE ~i f. Proces de descompunere a unor substan╚Ťe organice sub ac╚Ťiunea fermen╚Ťilor ╚Öi de transformare a lor ├«n alte substan╚Ťe. [Art. fermenta╚Ťia; G.-D. fermenta╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. fermentation, lat. fermentatio, ~onis
fermenta╚Ťi(un)e f. 1. descompunere operat─â sub influen╚Ťa unui ferment; 2. fig. agita╚Ťiunea spiritelor.
*fermenta╚Ťi├║ne f. (lat. ferment├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a fermenta, transformarea pe care o sufere un mare num─âr de substan╚Ťe organice puse ├«n anumite condi╚Ťiun─ş, supt influen╚Ťa unu─ş ferment, ce─şa ce se produce pintrÔÇÖo oxigenare, o idratare ╚Ö. a.: fermenta╚Ťiunea lichidelor z─âh─ârite produce alcoolu. Fig. Agita╚Ťiune a spiritelor. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
FERMENTA╚ÜIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei substan╚Ťe.)
FERMENT├ü╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. Proces spontan sau declan╚Öat de transformare biochimic─â (sub ac╚Ťiunea unor enzime specifice) a produselor naturale cu structuri complexe ├«n produ╚Öi cu structuri simple. Are loc ├«n prezen╚Ťa (f. aerob─â) sau ├«n absen╚Ťa (f. anaerob─â) oxigenului; f. alcoolic─â, f. lactic─â ╚Öi f. acetic─â au loc datorit─â unor germeni specifici (levuri) ╚Öi constituie treptele succesive ale degrad─ârii glucidelor ├«n alcool, acid acetic ╚Öi acid lactic. Procesele de f. sunt folosite ├«n ind. alimentar─â ╚Öi ind. chimic─â; fermentare. ÔÖŽ Substan╚Ť─â fermentat─â.

Fermenta╚Ťie dex online | sinonim

Fermenta╚Ťie definitie

Intrare: fermenta╚Ťie
fermenta╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e