Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ferment

ferment sm [At: MAIORESCU, CR. III, 58 / Pl: ~n╚Ťi / E: fr ferment, lat fermentum] 1 (Blg) Substan╚Ť─â proteic─â produs─â de celule vii sau de microorganisme, care dirijeaz─â prin cataliz─â reac╚Ťiile de sintez─â ╚Öi de degradare din organismele animalelor, plantelor ╚Öi microorganismelor, av├ónd un rol fundamental ├«n reglarea proceselor metabolice ╚śi: enzim─â. 2 (Fig) Principiu care genereaz─â mi╚Öc─âri suflete╚Öti, sociale etc.
FERM├ëNT, fermen╚Ťi, s. m. (Biol.) Substan╚Ť─â proteic─â produs─â de celule vii sau de microorganisme, care dirijeaz─â prin cataliz─â reac╚Ťiile de sintez─â ╚Öi de degradare din organismele animalelor, plantelor ╚Öi microorganismelor, av├ónd un rol fundamental ├«n reglarea proceselor metabolice; enzim─â. ÔÇô Din fr. ferment, lat. fermentum.
FERM├ëNT, fermen╚Ťi, s. m. (Biol.) Substan╚Ť─â proteic─â produs─â de celule vii sau de microorganisme, care dirijeaz─â prin cataliz─â reac╚Ťiile de sintez─â ╚Öi de degradare din organismele animalelor, plantelor ╚Öi microorganismelor, av├ónd un rol fundamental ├«n reglarea proceselor metabolice; enzim─â. ÔÇô Din fr. ferment, lat. fermentum.
FERM├ëNT, fermen╚Ťi, s. m. Substan╚Ť─â organic─â produs─â de celule vii sau de microorganisme care provoac─â fermenta╚Ťiile. Fermentul berii. Ôľş O vorb─â, o c─âut─âtur─â, un gest al nostru intr─â, ca un ferment, ca o s─âm├«n╚Ť─â nou─â ├«n c├«mpul de observa╚Ťie al copilului. VLAHU╚Ü─é, O. A. 439. ÔŚŐ Fig. Vorbele tale intr─â ╚Öi se a╚Öaz─â ├«n sufletul ei, ca un ferment de lumin─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 64.
ferm├ęnt s. m., pl. ferm├ęn╚Ťi
ferm├ęnt s. m., pl. ferm├ęn╚Ťi
FERM├ëNT s. 1. v. enzim─â. 2. v. maia. 3. ferment selec╚Ťionat = drojdie selec╚Ťionat─â.
FERM├ëNT s.m. 1. Enzim─â. 2. (Fig.) Ceea ce face s─â nasc─â sau s─â ├«ntre╚Ťin─â pasiunile, du╚Öm─âniile; s─âm├ón╚Ť─â. // (╚śi ├«n forma fermento-) Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) fermenta╚ŤieÔÇŁ, ÔÇ×fermentÔÇŁ. [< fr. ferment, cf. lat. fermentum].
FERM├ëNT1 s. m. 1. enzim─â. 2. (fig.) ceea ce face s─â nasc─â sau s─â ├«ntre╚Ťin─â pasiunile, du╚Öm─âniile; s─âm├ón╚Ť─â. (< fr. ferment, lat. fermentum)
FERMENT2(O)- elem. ÔÇ×ferment, fermenta╚ŤieÔÇŁ. (< fr. ferment/o/-, cf. lat. fermentum, drojdie)
FERM├ëNT ~╚Ťi m. 1) Substan╚Ť─â proteic─â care catalizeaz─â reac╚Ťiile biochimice din organismele animale ╚Öi vegetale ╚Öi faciliteaz─â procesele metabolice; enzim─â; distaz─â. 2) Microorganism care contribuie la transformarea substan╚Ťelor organice dintr-o form─â ├«n alta. /<fr. ferment, lat. fermentum
ferment n. 1. substan╚Ť─â organic─â care, pus─â ├«n atingere cu o alta, o descompune; 2. fig. ceeace face s─â nasc─â, ceeace ├«ntre╚Ťine pasiunile: ferment de discordie.
*ferm├ęnt m. ╚Öi n., pl. e ╚Öi ur─ş (lat. fermentum din fervimentum, d. ferv├ęre, a ferbe). Chim. Substan╚Ť─â organic─â sa┼ş anorganic─â care produce fermenta╚Ťiunea. Fig. Ce─şa ce produce or─ş ├«ntre╚Ťine urile: ferment de discordie. V. aluat, ╚Ťa─şc─â.
FERMENT s. 1. (BIOL.) diastază, enzimă. 2. maia, (reg.) sad. (~ pentru închegat laptele.)
FERM├ëNT (< fr., lat.) s. m. Enzim─â. ÔŚŐ (AGR.) Fermen╚Ťi selec╚Ťiona╚Ťi = drojdii selec╚Ťionate.

Ferment dex online | sinonim

Ferment definitie

Intrare: ferment
ferment substantiv masculin