fermecătură definitie

5 definiții pentru fermecătură

fermecătu sf [At: BIBLIA (1688), 2722 / Pl: ~uri / E: fermeca + -(ă)tură] 1-2 Farmec (1-2).
FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178.
FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. – Din fermeca + suf. -(ă)tură.
FERMECĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
fermecătu s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

fermecătură dex

Intrare: fermecătură
fermecătură substantiv feminin