fermecătorie definitie

10 definiții pentru fermecătorie

fermecătorie sf [At: (a. 1774) CATEHISIS, ap. GCR II, 100 / Pl: ~ii / E: fermecător + -ie] (Pop) 1 Practică ocultă a fermecătorului (1). 2 Mijloace prin care se realizează fermecătoria (1).
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie.
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie.
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. Faptul de a face farmece, vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. Trebuie să fie vreo fermecătorie sau vreo altă drăcie aci. ISPIRESCU, L. 53.
fermecătoríe (pop.) s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
fermecătoríe s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
FERMECĂTORÍE s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
FERMECĂTORÍE ~i f. 1) v. A FERMECA. 2) (în superstiții și în basme) Totalitate a procedeelor care transformă în mod miraculos realitatea; vrăjitorie. 3) Îndeletnicire a persoanei care se ocupă cu farmece; vrăjitorie. /fermecător + suf. ~ie
fermecătorie f. operațiunea fermecătorului, magie.
fermecătorie s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

fermecătorie dex

Intrare: fermecătorie
fermecătorie substantiv feminin